unde se ascunde capacitatea de a alege
Psihologie practica / Motivatie si succes

Unde se ascunde capacitatea de a alege?

unde se ascunde capacitatea de a alege
unde se ascunde capacitatea de a alege

Intr-un numar surprinzator de mare de imprejurari am observat ca oamenii cred despre viata lor ca este deja scrisa in momentul in care s-au nascut, ca orice ar face, nu se pot abate de la un drum care a fost dinainte prestabilit.

Mie aceasta teorie mi s-a parut intotdeauna ilogica, absurda…

Spre deosebire de cei care isi imagineaza viitorul ca pe un lucru clar, deja stabilit, eu mi-l imaginez ca pe o “ceata de probabiltati”… cu toate ca exista o infinitate de evenimente ce pot avea loc, doar cateva au o probabilitate semnificativa de a se desfasura.

Insa avem in fiecare clipa posibilitatea de a schimba in mod semnificativ probabilitatea de desfasurare a evenimentelor exersandu-ne principiul fundamental al naturii umane: capacitatea de a alege.

Exista trei tipuri de teorii deterministe, care plaseaza responsabilitatea evenimentelor din viata noastra asupra unor factori externi:

determinismul genetic (”de la bunici ni se trage” – de aia italienii sunt infideli, scotienii lacomi, femeile prea vorbarete etc);
determinismul fizic (”de la parinti ni se trage” – de la cum ne-au educat, de la ce exemple ne-au oferit, de la ce reactii ne-au impus sa avem in diferite situatii);
determinismul mediului in care traim (”de la sot neintelegator, fiu neascultator, sef idiot… ni se trage”).

Importanta pe care o are capacitatea de a alege a fost descoperita pentru prima data in urma unei povesti cutremuratoare care a avut loc in timpul celui de al doilea razboi mondial.

Victor Frankl era un psihiatru evreu care a trait drama de a fi inchis itr-un lagar de concentrare. Conditiile dezumanizante la care a fost supus nu sunt greu de imaginat: foame, lipsa hainelor si a conditiilor minime de igiena, tratamentul inuman din partea gardienilor.

La fel de greu de suportat a fost faptul ca mereu vedea in jurul sau oameni care mergeau spre un drum fara intoarcere: moartea prin gazare. Si gandul ca membrii familiei sale ar putea fi sau au fost deja printre ei.

Si, in momentul in care credea ca TOTUL i-a fost luat, in constiinta sa a luat nastere ideea ca i-a mai ramas ceva… ce nimeni nu i-ar fi putut lua, niciodata: capacitatea de a alege.

Ea se interpune intre stimulul pe care il primim si raspunsul pe care il dam. Am o lista foarte lunga cu imprejurarile in care am fost nemultumita de modul in care am reactionat. Probabil ca asta se intampla la fel pentru oricine. Pot sa sparg tiparele dupa care reactionez in mod obisnuit in momentele dificile? Pot sa aleg in orice moment drumul pe care vreau sa merg? Unde as putea sa intervin?

STIMUL ———> RASPUNS

Solutia la intrebarea de mai sus se afla intre stimul si raspuns:

STIMUL ———> capacitatea de a alege ———> RASPUNS

Incearcand sa-mi exersez in mod constient capacitatea de a alege am trecut de la reactivitate la proactivitate.

Comportamentul reactiv este cel in care stimulul este hotarator pentru felul cum reactionam. O persoana reactiva isi va enunta problemele aruncand responsabilitatea asupra factorilor externi: „Seful meu este incapabil sa sustina o comunicare eficienta.”, „Vremea asta urata imi da o stare de spirit foarte proasta.”

Comportamentul proactiv este cel in care ne alegem in mod constient modul in care ractionam, tinand seama de princiiple noastre. O persoana proactiva isi va enunta problemele plecand de la ceea ce poate schimba prin efortul sau: „Caut un mijoc de a-mi imbunatati abilitatile de comunicare pentru a ma intelege mai bine cu seful meu.”, „As vrea sa gasesc o cale de a trece peste starea proasta pe care mi-o da vremea asta urata.”

Daca vreti sa aflati ce fel de comportament va este specific, reactiv sau proactiv, este de ajuns sa faceti o lista care sa cuprinda cateva dintre problemele pe care le aveti si s-o citit atent… Imi amintesc ca atunci cand am facut eu acest exercitiu, am descoperit cu surprindere ca enunturile aratau ca si cand oricine sau orice putea fi invinovatit pentru problemele in care eram implicata… in afara de mine. Si este cu adevarat uimitor cum simpla lor transcriere dupa modelul de mai sus a adus dupa sine rezolvarea unor situatii care pareau foarte dificile sau chiar fara iesire.

Din pacate transcrierea problemelor astfel incat sa depinda de noi si nu de factorii externi nu functioneaza in toate cazurile.

Capacitatea de a alege este foarte greu de folosit in cazul situatiilor conflictuale acute, in momentele de criza. Dar cu siguranta ajuta in a le preveni.

Intr-adevar, a fost nevoie de efort pana cand am creat o alta rutina, pana cand am invatat sa privesc situatiile intrebandu-ma cum pot eu sa contribui la rezolvarea lor si nu cine altcineva este de vina pentru producerea lor… insa rezultatele au intrecut asteptarile mele.

Si AM ALES sa va povestesc si voua despre asta…

de Corina Marin

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *