sunt
Prea adesea uitam sa tinem aproape de inimile noastre darul poate cel mai minunat pe care il primim atunci cand ne nastem: Darul Bucuriei.
Nu se stie cum si nu se stie cand, cei mai multi dintre noi ne ratacim prin vreun colt de lume sau de suflet putinta de a ne bucura; pierdem, pare-se, odata cu inocenta copilariei si inocenta bucuriei.
O rocada pe care parca nu o decidem noi se intampla si bucuria primei ninsori se transforma in regretul zilelor calde de vara, bucuria ploii fertile este acoperita de umbrele prea largi si prea sobre, bucuria pungii de pop-corn mancat zgomotos intr-o sala de cinematograf este interzisa de un “ssssssstttttttt!” timorant al unui spectator prea atent la film si nu la Viata, bucuria unor haine viu colorate este estompata de gri-ul prea tern cerut de un job si mai tern, bucuria de a savura frisca savarinei cu degetul aratator este portionata meschin de lingurite bine spalate si uneori lucrate-n argint si cu aur suflate…
Ne strabatem cararile vietii cautand bucuria la prea multi kilometri distanta, vrem sa o smulgem fortat de unde ea nici nu exista, speram sa o cumparam la preturi mai mari sau mai mici sau incercam asiduu sa o descoperim in sofisticate-alchimii…
Uitam prea adesea ca BUCURIA ESTE IN CLIPA DE-ACUM SI IN LOCUL DE AICI, oriunde iti indrepti privirea, oriunde iti intinzi mainile, oriunde iti trimiti visele…
Bucuria, de cele mai multe ori, ia forme marunte , invizibile ori impalpabile, iar alteori de-abia o (re)cunosti, micuta nestemata pierduta intr-un cufar cu comori sau poate ratacita intr-o mare de tristete…
Intr-un tarziu binevenit, in mod miraculous, uitandu-ma la mine, in mine si in juru-mi, am priceput ca SUNT !
Si-atunci m-am bucurat! Cu adevarat.
Si-am renascut in BUCURIA DE A FI, pe care-o simt si-o recunosc in fiecare Zi, sub felurite chipuri…
Iesirea din labirint
Cauti inlauntrul tau intelesuri si dai doar peste ziduri de netrecut. Incerci sa iesi din labirint ca un animal inspaimantat si pe masura ce cauti scaparea, te afunzi din ce in ce mai adanc in necunoscut. Vrei sa strigi, ceri ajutorul cu lacrimi in ochi ori cu zambetul pe buze, ti se intind cateva maini si ti se dau cateva expilcatii, dar toate astea nu-si au rostul…Nimic nu te poate salva, TU esti propria-ti mantuire si singurele adevaruri sunt cele din tine, singurele care te pot scoate in prapastie…
Asta e legenda ta, asta este legenda fiecaruia dintre noi…
Noi insine suntem singura cale spre iesire din propriul labirint. Nimic in plus, totul este atat de simplu: ramanem in mijlocul labirintului pana cand renuntam a mai cauta dincolo de noi…
…in noi e Totul si Totul e in Noi…
A deveni constient de Tine, cel care esti cu adevarat, a te cunoaste si a te REcunoaste, a renaste in aceeasi viata dandu-ti singur/singura sansa sa alegi dintre toate drumurile ce ti se deschid in fata, Drumul Tau, sunt pasi catre fiinta ta , ce asteapta sa fie parcursi…
In tumultul cotidian, in vuietul timpului care se pravale peste noi in cascada, in goana dupa false comori, pierdem sensul simplu , direct si clar al faptului de …A FI.
A fi – aceasta alchimie a carei deslusire o cautam mereu in locuri unde nu e de gasit, uitand sau nestiind ca in noi e Totul si Totul e in Noi.
Prosperitatea, abundenta, reusita, adevarul, libertatea, rasul, impacarea, intuitia, bucuria de a trai, toleranta, creativitatea, dezvoltarea personala, sensibilitatea, curajul, puterea, toate comorile sunt ascunse intr-un spatiu magic – TU.
Articol scris de Clara Toma
www.edituraascendent.ro
