reminder pentru suflet
In ultima vreme, suntem cu totii atat de ocupati incat avem nevoie de un reminder pentru majoritatea activitatilor pe care le avem de indeplinit.
Intr-adevar, poate ca uneori avem nevoie de sunetul deranjant al alarmei sau de notitele ingrosate in agendele noastre, insa ce ne facem cu celelalte activitati? Cu cele regasite in afara celor 8 ore de serviciu? Cu cele care ne provoaca placere, dar de care uitam?
In zilele noastre, avem nevoie de un reminder pentru a ne intalni cu un prieten sau pentru a ne lua copilul de la scoala. Pentru a ne aminti zilele de nastere ale parintilor sau pentru a sarbatori un moment aniversar in viata noastra. Pentru a ne aduce aminte ca avem de citit din cartea preferata sau ca martea este ziua in care mergem la teatru.
Si nu-mi dau seama daca as putea sa etichetez aceste momente drept triste sau ciudate…
In schimb, stiu sigur ca mintea si corpul nostru devin constant reminderele noastre nebanuite.
Corpul isi striga durerea in momentul in care a uitat sa se mai ridice de pe scaun. Ochii incep sa se inroseasca sau sa lacrimeze pe motiv ca am uitat sa mai clipim. Spatele ne transmite mesajul ca ar trebui sa ne indreptam in momentele in care suntem pe punctul de a imbratisa monitorul de la atata treaba…
Va regasiti in aceasta descriere, nu-i asa?
Am devenit atat de intepeniti si amortiti incat ma intreb cat va mai dura pana se va inventa un reminder pentru sufletele noastre.
Unul care sa ne treaca prin toate starile sufletesti atunci cand va fi cazul: un reminder pentru fericire sau entuziasm, altul pentru durere sau suferinta, unul pentru incredere sau speranta si altul pentru melancolie sau furie. Toate la suprapret!
Nu exista reducere pentru un astfel de reminder, iar pretul este destul de pretentios: lipsa de constientizare.
Cred ca aceasta constientizare a trairilor este singura solutie care poate incetini ritmul alert al pasilor nostri in maratonul in care alergam zilnic.
Constientizarea este cea care ne poate ajuta sa intelegem ca noi putem controla la un anumit nivel ritmul vietii noastre. Ca alergam in propriul maraton, nu al altora si ca putem hotari clipele in care alergam, in care ne oprim sau in care pur si simplu predam stafeta.
Insa in momentul in care suntem atat de prinsi in acest maraton al vietii si alegem sa alergam raniti sau juliti spre linia de FINISH, observam ca atunci cand ajungem acolo nu ne mai putem bucura de roadele trudei noastre. Pentru ca suntem prea obositi sau prea singuri…
In schimb, consider ca ar trebui sa existe un reminder care sa ne atentioneze in momentele in care suntem pe punctul de a uita de noi. Genul acela de reminder care sa ne indemne la actiuni constiente. Un reminder care sa anuleze orice reminder mecanic sau automat.
Folosindu-l, vom observa zi de zi ca devenim din ce in ce mai prezenti in vietile noastre.
Acest reminder poate fi surprinzator de placut: poate fi privitul cerului intr-o zi trista de toamna, ascultarea rasului zgomotos al copiilor din parcul pe langa care trecem, mirosul unei prajituri de casa ce ne aminteste de copilarie sau atingerea calda a persoanei iubite. Un reminder al simturilor numit PREZENT.
[…] Melancolicul este o fire introvertita, profund, ganditor si analitic, este serios, orientat spre scopuri cu raza lunga de actiune, cu o fire de geniu, talentat si creator. Este persoana care adora listele, schemele, graficele si simbolurile, cel care gandeste ordonat si vede simboluri acolo unde celelalte temperamente vad oameni. Constiinta detaliului este extrem de importanta, de aceea observa intotdeauna ceea ce celelalte temperamente nici nu iau in considerare. Este ordonat si organizat, ingrijit si curat, perfectionist, cu standarde inalte, econom, profund preocupat de activitati si de oameni, plin de compasiune.Ca puncte negative, melancolicul este deprimat, este cel care se asteapta tot timpul numai la necazuri, se supara usor, are o proasta imagine de sine, tergiverseaza lucrurile din perfectionism, are pretentii nerealiste de la ceilalti din dorinta ca toate lucrurile sa iasa perfect.Recomandari: melancolicii trebuie sa fie constienti ca nimanui nu-i plac oamenii posomorati, sa caute aspectele pozitive ale vietii, si sa invete sa alunge norii negri care apar in viata fiecarui om. Din punct de vedere al tergiversarii lucrurilor, melancolicul trebuie sa nu mai piarda mult timp cu planificarea, sa-si coboare standardele si sa fie constient ca nu totul este perfect in viata si ca e necesara putina relaxare din cand in cand. […]