procesul schimbarii
Unii oameni sufera si sustin ca vor sa se schimbe.
Totusi, actiunile lor exprima altceva. De ce refuza o persoana nefericita sa se schimbe? Pentru ca nu vor sa renunte la nefericirea lor pe care o folosesc ca un instrument de a castiga simpatie, de a-i manipula pe altii sau de a juca rolul martirului.
Asadar, cei care se gandesc la schimbare ar trebui sa se intrebe: “Chiar vreau sa ma schimb?”
A vrea sa te schimbi este primul pas in lungul proces de dezvoltare personala.
Al doilea pas este acceptarea responsabilitatii. Suntem responsabili pantru fericirea noastra. Noi, nu parintii, prietenii, colegii de serviciu, vecinii, doctorul, guvernul, religia sau Dumnezeu.
A accepta responsabilitatea inseamna sa incetam sa invinuim pe altcineva pentru nefericirea noastra, sa adoptam o atitudine pozitiva si sa ne dorim schimbarea pentru viata noastra.
Inseamna sa incetam sa mai cautam scuze si sa incepem sa gasim solutii. Fiecare om este arhitectul propiei sale vieti. Si-o construieste exact asa cum vrea. De cele mai multe ori, dupa ce a construit ceea ce a vrut, decide ca nu-i place ceea ce a construit si cauta pe cineva pe care sa dea vina. Daca suntem nefericiti, este pentru ca facem ceva gresit.
Nimic nu se schimba pana nu ne schimbam noi. De aceea trebuie sa ne schimbam gandurile, credintele si viziunea. Adevarul este ca nu ceea ce ni se intampla este cauza nefericirii noastre, cat interpretarea negativa a evenimentelor. Pana nu rezolvam acest lucru, nu vom fi capabili sa ne miscam inainte.
Foarte multi oameni, in ciuda incercarilor sincere de a se schimba, renunta sa mai incerce si se intorc la vechiul mod de gandire. Motivul principal este ca ei se asteapta la prea mult intr-un timp prea scurt. Se asteapta sa vada minuni peste noapte. Si daca nu vad, atunci renunta. Pentru a evita sa facem aceeasi greseala, este recomandat sa ne monitorizam cu atentie gandurile, sentimentele, comportamentul si rezultatul actiunilor noastre.
De exemplu, Laura se simte deprimata in cea mai mare parte a timpului.
In momentul in care incepe sa se monitorizeze, descopera ca se simte deprimata in fiecare zi. Incearca sa se concentreze pe ceea ce este in regula la ea si nu pe ceea ce este in neregula. Cauta ceea ce este bine, se concentreaza pe solutii si pe lucruri pentru care este recunoscatoare. Dupa o luna, observa ca este tot deprimata in cea mai mare parte a timpului, dar observa ca este deprimata doar o data la trei zile, ceea ce evident este o imbunatatire la nivelul frecventei. Daca nu si-ar fi notat frecventa, ar fi crezut ca nu a facut nici un progres si ar fi renuntat.
Impreuna, putem sa dovedim ca Tolstoi s-a inselat cand a scris: “Toti se gandesc sa schimbe lumea, dar nimeni sa se schimbe pe sine insusi.” Haideti sa schimbam lumea schimbandu-ne pe noi.
