experimentul intentie
Iata mai jos un fragment despre puterea intentiei, referitor la cariera marelui jucator de box, Muhamad Ali:
“In ultimii ani ai carierei sale de luptator, Muhamad Ali si-a petrecut cea mai mare parte din antrenamente invatand cum sa ia pumni. A studiat cum sa-si incline capul cu doar o idee, cu o microsecunda inainte sa se faca legatura, sau in ce loc din corp ar putea sa devieze pumnul mental, ca sa nu il mai doara.
Nu isi antrena corpul ca sa castige. El isi antrena mintea sa nu piarda, la momentul la care se instaleaza oboseala profunda, in preajma rundei a douasprezecea, si cand cei mai multi boxeri cedeaza.
Munca cea mai importanta se facea nu in ring, ci in fotoliul sau. El lupta meciul in minte. Ali era un maestru al intentiei. El dezvoltase un set de aptitudini mentale si de dezvoltare personala care, in cele din urma, i-au modificat performanta in ring.
Inainte de meci, Ali folosea toate tehnicile de automotivare existente: afirmarea, vizualizarea, repetitia mentala, autoconfirmarea si –poate cea mai puternica epigrama de valoare personala rostita vreodata- “Eu sunt cel mai tare.” De asemenea, Ali facea si declaratii publice ale intentiilor sale. Barajul sau permanent de cuplete rimate, aparent atat de nevinovate, erau intentii foarte precise, deghizate:
Archie Moore neindoios
Ca va matura pe jos
Pana runda-a patra-i gata
Clay se leagana cu dreapta
Minunata leganare
Pumnul da in Ursul mare
Si-l curata de pe ring.
Inainte de meci, Ali repeta aceste mici rime ca pe o mantra – le spunea presei, adversarului sau si chiar si in ring- pana cand le accepta ca pe un fapt.
Cand s-au intalnit la Kinshasa, Foreman era cu sapte ani mai tanar decat Ali si se numara printre cei mai salbatici luptatori in ring. Cu numai doua luni mai devreme, il lasase pe Ken Norton aproape mort, cu cinci lovituri la cap, dupa numai doua runde.
Cu toate acestea, in saptamanile dinaintea luptei, cand reporterii il stresau pe Ali cu sansele de doi la unu impotriva sa, Ali rescrisese istoria meciului Norton-Foreman, pe care a repetat-o practic cuvant cu cuvant, fiecarui ziarist pe care l-a intervievat.
“A primit un pumn care l-a impins serios, dar el nu stie sa loveasca”, spunea, azvarlind pumni in aer, in fata nasului reporterului. “Foreman nu face decat sa impinga oamenii la pamant. Are pumnii lenti, le trebuie un an sa ajunga la tinta. Crezi ca asta o sa ma deranjeze? Asta o sa fie cea mai mare rasturnare din istoria boxului.”
Intentia lui Ali a ajuns sa fie auzita in jungla. El si-a mai folosit in mod maiastru intentia si pentru a-l invinge pe Joe Frazier, in Filipine, mai tarziu in acel an, in ceea ce a fost, poate, cea mai brutala si mai uluitoare reprezentatie de box din toate timpurile.
De aceasta data, a creat o papusa voodoo. Ali si-a transformat ferocele oponent intr-o mica gorila de cauciuc, pe care o purta cu el, in buzunarul de la piept, lovind-o cu dreapta din cand in cand, in fata camerelor de televiziune.
Pe langa aceste intentii verbalizate, Ali executa intentii mentale, repetand in minte fiecare moment al luptei: oboseala din picioare, sudoarea siroindu-i din corp, durerea din rinichi, vanataile de pe fata, luminile fotografilor, tipetele exaltate ale multimii, chiar si momentul in care arbitrul ii ridica bratul, in semn de victorie impotriva lui Frazier. El transmite corpului sau intentia de a castiga, iar corpul sau raspunde, ascultand ordinele.”