Dincolo de limite: a inota …in scaun cu rotile

dincolo de limite a inota in scaun cu rotileTeama mea de a invata sa inot mi-a adus in cale filmuletul de mai jos pe care va invit sa il urmariti asa cum am facut-o si eu: cu surprinderea si incantarea ca dincolo de limite, se afla libertatea de a trai si de a experimenta viata. Mai mult decat un exercitiu de psihologie practica in marea de dezvoltare personala in care ne vom permite sa inotam, filmuletul este poate cea mai buna motivatie de a iesi din zona de confort si de a intelege ca putem fi creatorii propriei vieti.

Ideea ca Sue Austin a reusit sa simta libertatea in ciuda faptului ca traia de peste 16 ani intr-un scaun cu rotile, dar mai ales viziunea extraordinar de limpede pe care o are asupra vietii, ar trebui sa ne puna pe ganduri si sa ne intrebam daca nu cumva orice provocare din viata noastra se poate transforma in oportunitate atata timp cat ne permitem asta. Mai mult decat atat, usurinta cu care pluteste in ocean fiind in scaunul cu rotile ne demonstreaza inca o data ca

acceptarea propriei conditii este de fapt premisa adevaratei cresteri.

,,Este minunat ca ma aflu aici, pentru a vorbi despre calatoria mea, pentru a vorbi despre scaunul cu rotile si despre libertatea pe care mi-a oferit-o.

Am inceput sa folosesc scaunul cu rotile acum 16 ani cand o boala extinsa mi-a limitat modul de a accesa lumea. Cand am inceput sa folosesc scaunul cu rotile, am interactionat cu o noua libertate. Mi-am vazut viata alunecandu-mi printre degete si devenind plina de restrictii. Ma simteam de parca aveam o imensa jucarie noua. Ma puteam plimba de colo-colo si puteam simti vantul din nou pe fata mea. Simplul fapt ca ieseam din nou pe strada devenea palpitant.

Dar in momentul in care aveam aceasta noua jucarie, reactia oamenilor s-a schimbat fata de mine. Era de parca nu ma mai vedeau, de parca o mantie invizibila ma acoperea.

Se pare ca ei ma priveau conform presupunerilor lor despre ce inseamna sa traiesti intr-un scaun cu rotile. Cand intrebam oamenii cu ce asociaza scaunul cu rotile, raspunsurile lor se reduceau la cuvinte precum: ,,limitare”, ,,frica”, ,,mila”, ,,restrictie”. Am constientizat apoi ca am interiorizat aceste raspunsuri, schimbandu-ma la nivelul esentei mele. O parte din mine devenise alienata de mine insami. Nu ma vedeam pe mine din propria perspectiva, ci din perspespectiva raspunsunsurilor continue care veneau asupra mea din partea celorlalti.

Asadar, am stiut ca aveam nevoie sa-mi creez propria poveste despre aceasta experienta, noi naratiuni care sa-mi manifeste identitatea.

,,Prin crearea propriilor povesti, invatam sa luam atat de serios textele vietilor noastre de parca am scrie o naratiune.” Davis, 2009

Am inceput sa lucrez cu scopul de a comunica ceva despre veselia si libertatea pe care le simteam atunci cand ma aflam in scaunul cu rotile. Lucram cu mine pentru a transforma aceste raspunsuri interiorizate, pentru a transforma preconceptiile care mi-au modelat identitatea atunci cand am inceput sa folosescscaunul cu rotile prin crearea unor imagini neasteptate. Scaunul cu rotile a devenit in scurt timp un obiect cu care sa pictez si cu care sa ma joc. Cand am inceput efectiv sa las urme ale veseliei si libertatii mele, a fost emotionant sa vad reactiile interesate si surprinse ale oamenilor din jurul meu. Aceasta realitate parea sa deschida noi perspective care aveau sa modifice paradigma in care ma aflam. S-a demonstrat, astfel, ca practica prin arta poate modifica identitatea unei persoane si poate transforma prejudecatile prin controlul realitatii.

In 2005, cand am inceput sa fac scufundari, am constientizat ca echipamentul de scufundari iti extinde domeniul de activitate in acelasi mod ca si scaunul cu rotile, doar ca trairile asociate cu acest caz erau cele de exaltare si aventura, complet diferite de raspunsurile oamenilor fata de scaunul cu rotile.

Asa ca m-am gandit: ,,Oare cum ar fi daca le-as folosi impreuna?” (rasete), (aplauze). Astfel, scaunul cu rotile subacvatic care a rezultat mi-a oferit cea mai palpitanta calatorie pe care am realizat-o in ultimii sapte ani.

Asa ca pentru a va oferi o idee despre aceasta experienta, mi-ar placea sa impartasesc cu voi rezultatul crearii acestui spectacol si sa va arat calatoria minunata in care am fost purtata.

(Muzica)

(Aplauze)

Este cea mai frumoasa experienta, dincolo de toate lucrurile pe care le-am trait in aceasta viata. Am libertatea de a ma misca intr-un spatiu de 360 grade si experienta extaziata a veseliei si libertatii.

Iar lucrul cel mai imprevizibil a fost ca si alti oameni par sa vada si sa simta in aceeasi maniera ca si mine. Ochii lor se luminau si spuneau lucruri de genul: ,,Vreau si eu unul” sau ,,Daca tu poti face asta, eu pot face oice.”

Si ma tot gandesc…acest lucru este posibil deoarece in momentul in care ei au vazut acel obiect au transces limita impusa de scaunul cu rotile si au gandit dintr-o cu totul alta perspectiva. Si cred ca acel moment complet de ganduri noi poate a creat libertatea care s-a raspandit in vietile celorlalti. Din punctul meu de vedere, ei au vazut valoarea diferentei, bucuria adusa de faptul ca in loc sa ne focusam pe pierderi si limitari, vedem si descoperim puterea de a vedea lumea din perspective inimaginabile. Pentru mine, scaunul cu rotile devine un vehicul al transformarii. De fapt, acum numesc scaunul cu rotile subacvatic ,,portal” pentru ca ma poarta catre o noua modalitate de a fi, in noi dimensiuni si in noi niveluri de constiinta.

Si un alt lucru pe care vreau sa-l mentionez este faptul ca din cauza ca nimeni nu a mai vazut sau auzit de un scaun cu rotile subacvatic pana acum si din cauza faptului ca realizarea acestui spectacol consta in crearea unor noi cai de a vedea, de a fi si de a cunoaste, acum aveti cu totii acest concept in minte. Sunteti cu totii parte a creatiei, de asemenea.

(Aplauze)