frica de a fi lasat pe dinafara sau sindromul fomo
Psihologie practica / Comunicare

Frica de a fi lasat pe dinafara sau sindromul FOMO

frica de a fi lasat pe dinafara sau sindromul fomo

frica de a fi lasat pe dinafara sau sindromul fomo


Uneori ne petrecem timpul in anumite locuri sau situatii mai mult decat am vrea, pentru ca nu ne dorim ca, in lipsa noastra, sa se intample ceva incitant.

Ne uitam la filme care nu ne plac, doar pentru a sti despre ce este vorba atunci cand se vorbeste despre ele. Si ne petrecem seri intregi verificand mailuri sau stand pe facebook pentru ca suntem interesati sa vedem mai degraba ce se intampla in alta parte decat ceea ce se petrece in fata noastra, in viata noastra.

Se pare ca oamenii de stiinta au identificat un nou sindrom, numit FOMO (fear of missing out).

FOMO este un tip de anxietate, un fel de regret anticipativ. Este adus de constientizarea existentei mai multor alternative si de constientizarea multelor lucruri pe care le-am putea face, avea sau fi.

Nu este un fenomen nou. Este ca si cum ne imaginam ca iarba este mai verde pe partea cealalata de gazon. Insa expertii sunt de acord ca sindromul a fost exagerat de internet si de retelele de socializare. Ele fac sa ne devina foarte evident ceea ce nu realizam, nu facem sau nu avem. Iar asta are efecte negative semnificative. Constientizarea acestor alternative cauzeaza nemultumiri inerente. Poti beneficia de alternative egal atractive insa atunci cand selectezi una poti simti regret referitor la cea pe care nu ai ales-o. Asta aduce nemultumire si indecizie.

Fiona, 27 de ani, a realizat ca FOMO este pentru ea o mare problema care a impins-o la neglijarea prietenilor si a hobby-urilor sale.

“Slujba mea presupune iesiri in societate si invitatii la diferite evenimente, in fiecare seara. Nu pot spune <nu> pentru ca toata lumea vorbeste despre aceste intalniri a doua zi la birou. Am inceput sa-mi anulez intalnirile cu prietenii ca sa tin pasul cu colegii mei, si asta se intampla din ce in ce mai des. Apoi am descoperit ca prietenii mei ies in oras fara ca macar sa ma intrebe.

Cand sunt cu adevarat sincera cu mine, imi dau seama nu ma simt deloc bine la aceste intalniri de lucru. Dar simt ca trebuie sa ma duc ca sa nu pierd ceva interesant sau sa nu ratez intanirea cu cineva care ma poate ajuta in cariera. Pana la sfarsitul saptamanii sunt epuizata si nu pot sa-mi aduc aminte cand am facut ultima data lucrurile pe care imi placea sa le fac in weekend, cu prietenii mei cu care mi-e rusine sa mai dau ochii in acest moment.”

Cel mai mare pericol al FOMO este tendinta de a ne submina timpul. Decat sa faca ceva, oamenii pierd timp ingrijorandu-se pentru ceea ce nu fac si sunt terifiati la gandul ca nu fac destul si ca astfel pierd momente si secvente de viata.

Acest an este semnificativ pentru dezvoltarea acestui sindrom: este pentru prima data cand vanzarile de smart phones au intrecut vanzarile PC-urilor. Conectarea nu mai este restrictionata de prezenta acasa sau la birou, ci este ceva ce putem face 24 de ore pe zi, sapte zile pe saptamana.

Cand FOMO intra in actiune, efectele sunt in lant. Poate incepe sa afecteze fiecare actiune din viata. De la merge la restaurant, a alege o mancare si apoi a gandi:” Ar fi trebuit sa comand altceva” pana la a ne uita pe Facebook si a vedea poze cu bebelusul cuiva si a gandi: Ar fi fost bine sa am deja un copilas pana in acest moment. Din anxietatea de a tine pasul cu tot si cu toate, putem deveni foarte nemultumiti de familia noastra, de partenerul nostru, de jobul si de viata noastra.

Nu este nicio indoiala ca unii dintre noi sunt mai afectati decat altii. Benjamin Voyer de la Institute of Social Psychology din London School of Economics explica:

“Frica de a rata momente de viata este, mai mult decat orice, o frica de excluziune sociala. Cand esti in top si te bucuri de putere, nu esto ingrijorat de asta. Esti o persoana de referinta si oamenii vin sa te vada. Insa cei mai expusi la asta sunt adolescentii. Perioada de viata de la 12 la 13 ani este momentul cheie in cautarea identitatii.”

Dar multi alti oameni pot fi afectati de acest sindrom. Oamenii foarte inteligenti devin prinsi intr-un mod la care nici nu te-ai fi gandit. Presiunea de a fi parte din multe situatii si conjuncturi este uriasa.

Susan, 44 ani, este epuizata de presiunea de a tine pasul:

” Prietenii mei sunt foarte culti si educati, iar eu simt ca trebuie sa stiu totul despre lucrurile care se petrec in domeniu, daca vreau sa fac parte din conversatiile lor : cei mai noi autori si ultimele expozitii. Stiu ca ar trebui sa ma duc la noua expozitie de arta cand merg la Londra, dar tot ceea ce vreau sa fac cand vizitez acest oras este shopping. De asemenea, ma presez sa nu mai citesc, sa privesc sau sa fac lucrurile care imi plac, ci doar pe cele pe care ar trebui sa le fac. “

Expunerea la FOMO are legatura mai mare cu felul de a fi al fiecaruia decat cu puterea sau cu varsta. Exista persoanele “suficiente”: cei care stiu ce vor sa dobandeasca, obtin acel lucru si se linistesc. Sunt fericiti, inceteaza sa se mai compare cu altii sau sa caute mai mult.

Prin contrast, exista maximiser-ii: cei care cauta mereu alternative si se gandesc mereu la ce ar putea face mai mult. Prefera sa exploreze fiecare optiune pana cand iau o decizie. Si cand fac o alegere, se ingrijoreaza ca nu e cea mai buna alegere si se simt nefericiti cu decizia lor

Uneori, aceasta frica de a fi lasat pe dinafara poate fi buna pentru noi. Putem vizita anumite locuri, face anumite lucruri, citi anumite carti sau ne putem duce la anumite evenimente doar pentru ca nu vrem sa fim singurii care nu eram prezenti.Si apoi putem avea revelatia ca acel lucru ne-a folosit enorm.

Exista insa o linie fina intre folosirea FOMO pentru a ne automotiva si a fi coplesit de anxietatea si tensiunile pe care le poate cauza acest sindrom. Ar fi bine sa incercam sa traim in prezent, sa ne bucuram mai degraba de ceea ce facem noi chiar acum, decat sa privim la viata cuiva pe Facebook si sa ne dorim sa fim in locul lui.

Ar fi ideal sa incetam sa mai facem comparatii sociale in defavoarea noastra. Si sa incepem sa ne uitam cu adevarat la ceea ce avem noi. Vom realiza ca iarba era, de mult timp, la fel de verde si pe partea noastra de gazon.

preluare si traducere de pe site-ul www.psychologies.co.uk

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *