Despre comunicare si necunoscut in relatiile digitale

Publicat: 20 mai 2013
Comentarii: Fără răspunsuri

despre comunicare si necunoscut in relatiile digitale

despre comunicare si necunoscut in relatiile digitale

Filmuletul de mai jos nu este numai o prezentare despre comunicare.

Ci o incursiune in lumea deloc familiara si deloc previzibila a relatiilor digitale. Maria Bezaitis ne aduce in prim plan conceptul de “strangeness” care nu se refera la interactiunea cu strainii ca la un act rece si distant, ci ca la o modalitate de dezvoltare personala prin care doi indivizi pot evolua reciproc.

Va lasam sa descoperiti mai multe prin intermediul filmuletului de mai jos:

“<<Nu vorbi cu strainii.>>

Ati auzit aceasta propozitie repetata de prieteni, familie, scoli si media timp de decenii. Este o regula. Dar este o regula speciala deoarece este o regula sociala care ne indeamna cu cine sa vorbim si cu cine nu ar trebui sa interactionam. “Nu vorbi cu strainii” spune, de fapt, “Stai deoparte de cei care nu iti sunt familiari. Stai in preajma oamenilor pe care ii cunosti. Stai langa oameni ca tine.”

Cat de atragator este acest lucru? Nu este exact lucrul pe care il facem atunci cand suntem in toanele noastre cele mai bune, nu-i asa? Cand suntem la cote maxime, ne indreptam catre oamenii care nu sunt ca noi deoarece atunci cand ne aflam intr-o astfel de stare, invatam de la oameni care nu sunt ca noi.

Expresia mea pentru aceasta valoare de a fi in preajma celor care nu sunt ca noi este “lipsa de obisnuinta” (strangeness), iar ceea ce vreau sa accentuez este ca in lumea digitala intensiva de astazi, strainii sunt destul de sinceri. Ceea ce ar trebui sa ne ingrijoreze este cat de departe mergem cu acest obicei.

De ce lipsa de obisnuinta? Deoarece relatiile noastre sociale cresc prin mediatizarea datelor, iar datele transforma relatiile sociale in relatii digitale, ceea ce inseamna ca relatiile noastre digitale depind in mod extraordinar de tehnologie pentru a le oferi un simt al puterii, al descoperirii, al surprizei si al imprevizibilului. De ce nu strainii? Deoarece strainii fac parte dintr-o lume a unor limite rigide. Ei fac parte din sintagma: o lume pe care o cunosc versus o lume pe care nu o cunosc, iar in contextul relatiilor mele digitale, deja fac acest lucru cu oamenii pe care nu ii cunosc. Intrebarea nu este daca te cunosc sau nu. Intrebarea e ce pot face cu tine? Ce pot invata cu tine? Ce putem face impreuna astfel incat sa beneficiem amandoi din acest parteneriat?

Petrec multa vreme gandindu-ma cat de mult ne schimba perspectiva sociala, cum noile tehnologii creaza noi constrangeri si noi oportunitati pentru oameni. Cele mai importante schimbari carora le facem fata in zilele noastre au legatura cu datele. Viitorul economic depinde de aceste date. Vietile noastre sociale in viitor depind de acesta. Amenintarea din cauza careia sa ne ingrijoram nu este reprezentata de straini.

Acum, psihologii si sociologii anilor ’20 se gandeau la straini, dar nu se gandeau atat de dinamic la relatiile umane, ci se gandeau la straini in contextul influentarii practicilor. Intre anii ’60 si ’70, Stanley Milgram, creatorul micilor experimente care au fost populare mai tarziu sub numele de cele sase grade ale separarii, a subliniat faptul ca oricare doua persoane selectate in mod arbitrar erau predispuse sa interactioneze. Cheia este ca strainii sunt undeva, acolo. Ii putem contacta. Exista cai care ne permit sa ajungem la ei.

In eseul sau “Puterea legaturilor slabe”, sociologul la Stanford Mark Granovetter a subliniat faptul ca aceste legaturi slabe fac parte din reteaua noastra, ca acesti straini sunt mult mai eficienti in a transmite informatia mai mult decat cei apropiati noua. De asemenea, el afirma ca cei care ne sunt foarte apropriati au acelasi efect asupra noastra, efectul fiind acela de uniformitate.

Eu si colegii mei de la Intel am petrecut ultimii ani privind felul in care platformele digitale ne remodeleaza viata din fiecare zi si ce fel de noi rutine sunt posibile. Am observat in special acele platforme digitale care ne permit sa ne luam posesiile, acele lucruri care obisnuiau sa fie foarte restrictive cu noi si cu prietenii nostri in casele noastre si sa le faca valabile in randul oamenilor pe care nu ii cunoastem. Fie ca ne referim la hainele noastre, la masinile noastre, la bicicletele noastre, fie ca sunt cartile sau muzica noastra, suntem capabili sa ne oferim posesiile unor oameni pe care nu i-am cunoscut niciodata. Si am ajuns la o concluzie foarte importanta: asa cum relatia oamenilor cu lucrurile lor se schimba, asa si relatiile lor cu alti oameni se schimba.

Categorii precum “prieteni” si “familie” si “contacte” si “colegi” nu spun nimic despre relatiile mele actuale. Un mod mai eficient prin intermediul caruia ma pot gandi la relatiile mele poate fi in termeni de apropiere si distanta, unde in fiecare punct in timp, pot fi atat aproape, cat si departe de acea persoana, totul ca o functie la ceea ce am de facut acum. Oamenii nu sunt apropiati sau distanti. Oamenii sunt intotdeauna o combinatie a celor doua, iar aceasta combinatie este in continua schimbare.

Cum ar fi daca tehnologia ar putea interveni in anumite relatii? Cum ar fi daca tehnologia ma poate ajuta sa gasesc persoana de care am nevoie chiar acum? “Strangeness” este acea calibrare dintre apropiere si distanta care imi da posibilitatea de care am nevoie chiar acum, care imi permite sa aflu sursa de intimitate, de descoperire si de inspiratie de care am nevoie chiar acum. Acest proces de dezvoltare personala nu se refera la a intalni straini.

Ci pur si simplu marcheaza faptul ca ar trebui sa iesim din zona noastra de familiaritate. Asa ca jonglarea cu aceste zone de familiaritate este o modalitate de a ne gandi la “lipsa de obisnuinta” si nu este numai o problema a indivizilor din zilele noastre, ci si a organizatiilor, a organizatiilor care incearca sa imbratiseze masiv noile oportunitati. Fie ca esti un partid politic care insista pe notiuni rigide de tipul “cine apartine si cine nu apartine” , fie ca esti guvernul care protejeaza institutii sociale precum casatoria, fie ca esti un adolescent in dormitor care incearca sa inteleaga relatia cu parintii sai, “lipsa de obisnuinta” ne determina sa vedem cum pavam drumul spre alte tipuri de relatii. Trebuie sa schimbam normele. Trebuie sa schimbam normele pentru a face loc noilor tehnologii ca o baza pentru noile tipuri de afaceri.

Ce intrebare interesanta se regaseste in aceasta lume fara straini? Cum putem avea o alta perspectiva despre relatia noastra cu oamenii? Cum putem avea o alta perspectiva cu diferite grupari de oameni? Cum putem avea o perspectiva diferita despre relatia noastra cu tehnologia, cu lucrurile care devin participanti sociali in felul lor? Topul relatiilor digitale este extraordinar. In contextul relatiilor digitale, cautarea strainilor poate fi baza unei inovatii.

Multumesc.
(Aplauze).”

  • Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.

    Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.

    Lasă un răspuns

    Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *