Unul dintre motivele pentru care adeseori comunicarea intre oameni devine dificila este faptul ca fiecare dintre noi introducem judecati de valoare care ii afecteaza pe ceilalti.
De fapt aceste judecati de valoare reflecta propriile noastre nevoi, ceea ce noi am vrea sa primim de la ceilalti in relatia pe care o avem cu ei.
Atunci cand gasesc pe cineva mai atent la detalii decat mine il calific drept “obsedat, pretentios”. Atunci cand e mai putin atent decat mine il calific drept “neglijent, dezorganizat”.
Atunci cand intr-o relatie am nevoie de mai multa atentie decat primesc, partenerul meu este “rece, insensibi”. Atunci cand el are nevoie de mai multa atentie din partea mea decat pot eu sa-i ofer il calific drept “sufocant, dependent”.
Este frustrant pentru cei cu care comunicam sa punem pe umerii lor responsabilitatea propriilor noastre nevoi.
Urmarea este ca fie se inchid in ei si refuza continuarea comunicarii, fie continua comunicarea dar pastreaza resentimente ale caror urmari vor aparea in mod inevitabil in timp, fie devin violenti in limbaj si/sau comportament.
O metoda de a depasi acest tipar comportamental poate fi cea propusa de Dr. Marshall Rosenberg, fondatorul si directorul Centrului pentru Comunicare Nonviolenta.
Sa luam ca exemplu urmatorul dialog:
– Este aproape 12, trebuie sa inceapa sedinta, sper ca ai terminat centralizarea datelor?
– Am lucrat si la ea, dar n-am reusit sa termin inca!
– Niciodata nu pot sa pun baza pe tine, daca un coleg din departament nu termina o lucrare la timp, invariabil este vorba despre tine! Oricine putea sa-si dea seama ca raportul asta era o prioritate! Termini si tu anul asta cu el?
– Daca sunt iresponsabil si incompetent, nu ma mai ruga sa te ajut cu nimic! Si n-ai decat sa termini singur centralizarea datelor, pentru ca eu am suficiente de facut oricum!
Evident ca este o comunicare alienta din mai multe puncte de vedere. Am sa analizez in continuare doar aspectul referitor la judecatile de valoare implicate in discutie: lipsa de responsabilitate si incompetenta in a evalua prioritatile.
Rezultatul este atat neatingerea obiectivului (cooperarea unui coleg in a duce la bun sfarsit o sarcina) cat si tensionarea relatiei.
Iata in continuare pasii care pot fi urmati pentru a ne transmite clar mesajul fara a introduce judecati de valoare:
1.Observam ceea ce ne displace
2.Ii spunem partenerului ce stare ne provoaca
3.Comunicam ce nevoie a noastra nu este satisfacuta
4.Cerem cat mai clar ceea ce dorim sa obtinem.
Am sa transcriu mai jos dialogul pe care l-am luat ca exemplu tinand seama de aceste principii ale comunicarii nonviolente:
– Este aproape 12, trebuie sa inceapa sedinta, sper ca ai terminat centralizarea datelor?
– Am lucrat si la ea, dar n-am reusit sa termin inca!
– Asadar n-ai terminat raportul! Ah, ma simt coplesit de toate lucrurile astea pe care trebuie sa le pun la punct, si mi-e teama ca nu voi reusi sa termin la timp! Am nevoie sa organizez cat mai bine totul! Termina te rog cat mai repede cu el si trimite-l la mine!
– Sigur, am sa ma grabesc cat pot!
Comunicarea nonviolenta se poate aplica in foarte multe cazuri extreme: situatii de criza, interactiuni cu oameni violenti in limbaj si/sau comportament, interactiuni cu oameni care refuza din diferite motive comunicarea.
Pentru mai multe referinte va recomand cartea “Comunicarea nonviolenta – un limbaj al vietii”.
Sigur ca este greu sa iti arati (uneori e chiar mai potrivit sa spunem “sa iti recunosti”) deschis fata de ceilalti sentimentele si nevoile si sa ceri clar ceea ce vrei… dar poate ca merita?
Va invit (ca de obicei) sa va spuneti parerea!
de Corina Marin