dependente si conexiunea umana tot ceea ce stiam despre dependente pare a fi gresit
Psihologie practica / Autocontrol

Despre dependente si conexiunea umana

Va prezint astazi un nou discurs Ted.com care mi-a atins inima. Nu numai prin experimentele si studiile practice legate de modul cum intelegem in mod gresit conceptul de dependenta si modalitatile de a o trata, cat si prin istoria personala a vorbitorului, care provine dintr-o familie in care dependenta a fost tot timpul prezenta, inca din copilaria sa.

Despre dependente, in general

Una din primele mele amintiri este aceea de a incerca sa imi trezesc una din rude, fara a reusi insa. Eram doar un copil si nu intelegeam de ce, insa pe masura ce am crescut, am realizat ca am in familie dependenti de droguri, inclusiv dependenti de cocaina.

M-am gandit mult la acest subiect in ultimul timp, mai ales pentru ca, exact acum 100 de ani, drogurile au fost interzise in SUA si in Anglia iar apoi acest lucru a fost extins asupra restului lumii. Este un secol de cand am luat aceasta decizie de a-i face pe dependenti sa sufere, crezand ca asta le va da un motiv sa se opreasca.

Acum cativa ani, privind la dependentii din viata mea pe care ii iubesc, incercam sa-mi dau seama daca exista vreo modalitate prin care sa-i pot ajuta. Si am realizat ca erau o groaza de intrebari esentiale despre dependente la care chiar nu stiam raspunsul: de exemplu, care sunt cauzele reale ale dependentei? De ce continuam cu aceasta abordare despre dependente care nu pare sa functioneze? Exista oare o cale mai buna pe care am putea sa o incercam?

Am citit mult despre acest subiect fara sa gasesc raspunsurile pe care le-am cautat. Astfel, m-am hotarat sa calatoresc prin lume sa cunosc oameni care au trait si au studiat acest subiect si sa vad ce pot invata despre asta. Si nu am realizat de la inceput ca voi merge in jur de 30.000 de mile, dar am sfarsit prin a intalni diferiti oameni, de la un dealer transsexual din Brownsville, Brooklyn, pana la un om de stiinta care petrecea o groaza de timp cu plantele halucinogene, ajungand in singura tara care a legalizat toate drogurile, de la cannabis la cocaina, Portugalia.

Si ceea ce m-a uimit a fost ca aproape orice lucru pe care credeam ca-l stim despre dependente este gresit. Daca incepem sa luam in considerare noile dovezi despre dependente, cred ca va trebui sa schimbam mult mai multe decat politica legata de droguri.

Dar sa incepem cu ceea ce credem ca stim. Sa ne imaginam ca randul acesta din mijloc, pentru 20 de zile de acum inainte, vor utiliza heroina de trei ori pe zi. Unii dintre voi sunt chiar bucurosi la ideea asta. Nu va ingrijorati, este doar un experiment. Imaginati-va ca faceti acest lucru. Ce s-ar intampla?

Acum, avem deja o istorie despre ce s-ar intampla care ni se spune de un secol. Credem ca, pentru ca exista carlige chimice in heroina, atunci cand o utilizezi pentru o vreme, corpul va deveni dependent de aceste carlige si vei incepe sa ai nevoie de ele fizic iar la sfarsitul acestor 20 de zile, veti fi cu totii dependenti de heroina. Corect? Asta era si conceptia mea despre dependente.

Primul lucru care mi-a atras atentia ca ceva nu este in regula cu aceasta poveste a fost momentul in care mi-a fost explicata. Daca plec azi de aici si sunt lovit de o masina si-mi fracturez soldul, voi fi dus la spital si mi se va administra morfina. Morfina este heroina. Este o heroina mult mai buna decat ceea ce poti gasi pe strazi, pentru ca ceea ce cumperi de la un dealer este contaminat. Foarte putin este heroina, in timp ce ceea ce primesti de la doctor este pur din punct de vedere medical. Si ti se va da pentru o perioada chiar lunga de timp.

Oricine care urmareste acest lucru oriunde in lume va vedea ca asta se intampla. Si daca ceea ce credem despre dependente este corect-acei oameni sunt expusi la acei carligi chimici – ce ar trebui sa se intample? Toti ar trebui sa devina dependenti. Au fost facute multe studii. Acest lucru nu se intampla si vei observa asta cand bunica ta va avea o operatie de inlocuire de sold si nu va deveni o drogata.

Bruce Alexander despre dependente si mecanismul real de dincolo de ele

Cand am aflat acest lucru, mi s-a parut foarte ciudat si credeam ca nu e adevarat pana am cunoscut pe cineva numit Bruce Alexander. El este profesor de psihologie in Vancouver si a desfasurat un experiment incredibil care chiar cred ca ne ajuta sa intelegem acest subiect.

Profesorul Alexander mi-a explicat ca aceasta idee a dependentelor pe care o avem cu totii in cap, aceasta poveste provine partial dintr-o serie de experimente care au fost facute mai devreme in secolul 20. Sunt simple experimente. Poti sa le faci acasa diseara daca esti putin sadic. Iei un soarece si il pui intr-o cusca si ii dai doua recipiente cu apa: unul e doar apa si celalalt este apa amestecata cu heroina si cocaina.  Daca faci acest lucru, soarecele va prefera intotdeauna apa cu droguri si se va sinucide foarte repede. Deci iata, asa credeam ca functioneaza.

In anii 70, profesorul Alexander insa a studiat experimentul si a observat ceva. A spus: cand punem sobolanul intr-o cusca goala, acesta nu are nimic de facut cu exceptia folosirii acestor droguri. Sa incercam ceva diferit.  Asa ca profesorul Alexander a construit o cusca numita Parcul Sobolanilor, care este de fapt un paradis al sobolanilor. Aici au la dispozitie multa branza, bilute colorate, tuneluri.  Au multi prieteni, pot sa faca sex. Si au primit doua recipiente cu apa, unul cu apa normala si unul cu apa cu droguri.

Iata lucrul fascinant: in paradisul sobolanilor, acestia nici nu se ating de apa cu droguri. Nu o folosesc. Niciunul nu o foloseste compulsiv. Niciunul nu foloseste supradoze. Consumul merge de la aproape 100 % supradoza atunci cand sunt izolati la 0% supradoza cand au vieti fericite si conectate.

Cand a vazut asta pentru prima data, profesorul Alexander a crezut ca poate este un lucru special legat de sobolani si ca acestia sunt diferiti de noi. Poate nu chiar atat de diferiti cum am vrea, dar din fericire, a existat un experiment cu oameni in exact acelasi timp. Se numeste Razboiul din Vietnam.

In Vietnam, 20% din trupele americane foloseau heroina si daca privesti la rapoartele de stiri din acea perioada, erau ingrijorati, pentru ca se gandeau: vom ajunge sa avem sute de dependenti pe strada cand se va sfarsi razboiul. Acesti soldati care foloseau heroina au fost tinuti sub observatie acasa. Arhivele de psihiatrie generala au facut un studiu foarte detaliat referitor la ce s-a intamplat cu ei. Nu au ajuns la dezintoxicare. Nu au intrat in sevraj.  95% din ei s-au oprit pur si simplu.

Acum, daca crezi povestea cu carligele chimice, nu are niciun sens, insa profesorul Alexander a inceput sa se gandeasca daca exista o poveste diferita despre dependenta. Daca dependenta nu este despre carligele chimice? Daca dependenta este despre cusca in care esti inchis? Daca dependenta este o adaptare la mediul inconjurator?

Despre dependente si importanta conexiunii umane

Referitor la asta, un alt profesor, Peter Cohen, din Olanda a spus ca poate nici nu ar trebui sa o numim dependenta. Poate ar trebui sa o numim atasament. Fiintele umane au o tendinta innascuta si naturala de a se atasa si atunci cand sunt fericite si sanatoase, se ataseaza si se conecteaza unele cu altele dar daca nu poti face asta, pentru ca esti traumatizat si izolat si pus la pamant de viata, te vei atasa de ceva care iti va da un sentiment de usurare. Acel lucru poate sa fie jocuri de noroc, pornografie, cocaina, cannabis. Asta ne dorim ca fiinte umane.

La inceput, mi s-a parut foarte dificil, dar ceea ce m-a ajutat sa ma gandesc la asta a fost urmatorul lucru. Ma uit la voi si multi aveti sticle cu apa la voi. Daca aceste sticle de apa ar fi sticle de votca? Ne-am putea imbata toti – dar nu o facem. Acum pentru ca v-ati permis sa platiti accesul la Ted, pot sa presupun ca puteti sa beti vodka pentru urmatoarele sase luni. Puteti sa sfarsiti dormind pe strada. Nu veti face asta si motivul pentru care nu o veti face nu este pentru ca cineva v-ar opri. Este pentru ca aveti conexiuni pentru care vreti sa fiti prezenti.  Aveti de facut lucruri care va plac. Aveti oameni pe care ii iubiti. Aveti relatii sanatoase. Si partea principala legata de dependente si cred ca dovezile o sugereaza, este sa nu fii capabil sa suporti sa fii prezent in viata ta.

Acum, asta are implicatii cu adevarat semnificative. Cele mai evidente implicatii sunt in cazul razboiului impotriva drogurilor. In Arizona, am am vazut un grup de femei care purtau tricouri cu mesajul“Am fost dependenta de droguri” si in inchisoare ieseau in lanturi si sapau gropi publice. Aceste femei, atunci cand ieseau din inchisoare ,aveau cazier ceea ce inseamna ca nu vor mai putea lucra legal.

Acum, acesta este un exemplu extrem, evident, dar de fapt oriunde in lume ne tratam dependentii in acelasi mod. Ii pedepsim. Ii umilim. Le facem caziere. Punem bariere care ii impiedica sa se reconecteze. Exista un doctor in Canada, Dr. Gabor Mate, un om extraordinar, care mi-a zis, daca vrei sa concepi un sistem care sa creasca dependenta, vei concepe exact acest sistem.

Dependente – modelul Portugalia

Exista un loc in care s-a facut exact opusul si am mers acolo sa vad cum functioneaza. In anul 2000, Portugalia a avut una din cele mai acute probleme cu drogurile din Europa. Un procent din populatie era dependent de heroina, ceea ce este foarte mult si in fiecare an au incercat sistemul american. Au pedepsit oameni si i-au stigmatizat si in fiecare an problema legata de dependenta s-a inrautatit.

Intr-o zi, primul ministru si liderul opozitiei s-au intalnit si au spus: “Nu putem sa continuam cu o tara in care avem din ce in ce mai multi oameni care devin dependenti de heroina. Sa formam o comisie din oameni de stiinta si doctori pentru a ne da seama ce anume poate rezolva problema in mod natural.” Si au format o comisie condusa de doctorul Joao Goulao.

Au privit la noile dovezi si s-au intors cu solutia: “Legalizati toate drogurile, de la cannabis la cocaina dar, si asta este partea cruciala, luati toti banii pe care i-am folosit in scopul de a-i izola pe dependenti si pentru a-i deconecta si cheltuiti-i pe modalitati de a-i reconecta cu societatea.”

Si asta nu este cu adevarat ceea ce numim “tratament pentru dependente” in US si Marea Britanie. Asa ca au facut dezintoxicari rezidentiale, terapie si asta a fost de ajutor. Insa cel mai important lucru pe care l-au facut a fost complet opusul a ceea ce facem noi: un program masiv de creare de job-uri si micro-imprumuturi pentru dependenti pentru a-si face mici afaceri. Sa presupunem ca esti mecanic cu probleme de dependenta. Cand vei vrea, ei vor merge la un garaj si vor spune: daca il angajezi pentru un an, vom plati jumatate din salariu.

Scopul a fost sa se asigure ca fiecare dependent din Portugalia avea pentru ce sa se scoale dimineata din pat. Cand am mers sa intalnesc dependenti in Portugalia, ceea ce au spus este ca, pe masura ce si-au redescoperit un scop in viata, au redescoperit conexiuni si relatii cu societatea mai larga.

Se implinesc deja 15 ani in acest an de cand acest experiment a inceput si rezultatul este ca folosirea drogurilor injectabile a scazut cu 50%. Supradozarea a scazut, nivelul HIV printre dependenti a scazut. In toate studiile, dependentele au un nivel scazut. Si unul din felurile in care stii ca a functionat atat de bine este ca aproape nimeni din Portugalia nu vrea sa se intoarca la vechiul sistem.

Acum, despre implicatiile politice. Consider ca exista un layer de implicatii legate de cercetarile acestea. Traim intr-o cultura in care oamenii se simt vulnerabili la toate tipurile de dependente, fie ca e vorba de telefoane, de shopping sau de mancare.

Inainte de a incepe discursul – vi s-a spus ca nu este permis sa tineti telefoanele deschise iar voi ati avut atunci fata unui dependent caruia i s-a spus ca dealerul nu va fi disponibil pentru urmatoarele ore. Multi ne simtim astfel si poate suna ciudat felul in care am vorbit despre felul in care deconectarea este un element principal in dependente si este ciudat sa spun ca lipsa conexiunii creste, pentru ca cu totii consideram ca suntem cea mai conectata societate care a existat, desigur.

Dar am inceput sa ma gandesc din ce in ce mai mult ca acele conexiuni pe care le avem sau credem ca le avem sunt ca un fel de parodie a conexiunii umane. Daca ai o criza in viata, vei observa ceva. Nu fanii de pe Twitter vor veni sa stea cu tine. Nu prietenii de pe Facebook te vor ajuta. Vor fi prietenii in carne si oase cu care ai relatii concrete, face-to-face.

Exista un studiu de care am aflat de la  Bill McKibben, si cred ca este foarte reprezentativ. Acesta a analizat numarul de prieteni apropiati pe care un american mediu crede ca ii poate suna intr-o criza.  Acel numar este in scadere constanta din 1950. Spatiul pe care un individ il are in casa insa creste constant si cred ca asta este o metafora pentru alegerile pe care le-am facut ca si cultura.  Am dat prietenii pentru mai mult spatiu gol in casa, am dat conexiunile pentru lucruri si ca rezultat suntem una din cele mai singuratice societati care exista.

Iar Bruce Alexander, tipul care a facut experimentul legat de dependente cu parcul de sobolani, spune ca vorbim tot timpul in cazul dependentelor despre recuperarea individuala si e in regula asa, insa avem nevoie sa vorbim mult mai mult despre recuperarea sociala.

Ceva a mers gresit cu noi, nu doar ca indivizi ci si ca grup, am creat o societate in care, pentru multi dintre noi, viata arata mult mai mult ca o cusca izolata si mult mai putin ca acel parc al sobolanilor.

Daca e sa fiu cinstit, nu de asta am intrat in acest proiect. Nu am intrat ca sa descopar chestiile politice si sociale. Voiam sa stiu cum sa ajut oamenii pe care ii iubesc. Cand m-am intors din aceasta calatorie lunga, am privit la dependentii din viata mea si daca esti sincer, e greu sa iubesti un dependent. Esti furios in majoritatea timpului si cred ca unul din motivele pentru care acest discurs este incarcat emotional este pentru ca ne atinge inimile, nu? Avem cu totii o parte din noi care priveste la un dependent si spune: “Mi-ar placea ca cineva sa te poata opri.”

Si tipurile de comportament inradacinat despre cum sa-i tratam pe dependentii din viata noastra se refera la genul acela de interventie tipica. Daca ati vazut vreodata asa ceva, porneste de la o premisa foarte simpla. Se ia un dependent, se aduna toti oamenii din viata lui, dependentul este confruntat cu ceea ce face si i se transmite mesajul: Daca nu iti revii, te vom opri noi. Ceea ce se intampla este de fapt ca se taie conexiunea reala cu dependentul care se simte amenintat. Si am inceput sa ma gandesc de ce aceasta abordare nu functioneaza si am inceput sa cred ca ceea ce facem prin aceasta abordare este sa importam logica razboiului drogurilor in vietile noastre private.

Asa ca m-am gandit, cum as putea fi portughez? Si ce am incercat sa fac, si nu pot sa zic c-o fac mereu si nu pot sa zic ca e usor, este sa le spun dependentilor din viata mea ca vreau sa adancesc conexiunile cu ei, si sa le zic: te iubesc, indiferent daca folosesti droguri sau nu. Te iubesc, indiferent in ce stare esti si daca ai nevoie de mine, voi veni sa stau cu tine pentru ca te iubesc si nu vreau sa te simti singur si sa fii singur.

Si consider ca miezul mesajului – nu esti singur, te iubim – trebuie sa fie inradacinat la fiecare nivel la care raspundem dependentilor: social, politic si individual. Timp de 100 de ani am cantat cantece de razboi despre dependenti. Cred ca ar fi timpul sa le cantam cantece de dragoste, pentru ca opusul depenentei nu este abstinenta. Opusul dependentei este conexiunea.

 

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *