Meniul
ce ne impiedica sa ne mandrim cu noi insine
Cautand in cea mai la indemana sursa, dictionarul, am observat ca mandria este definita drept “un sentiment de multumire, de satisfactie, de placere, de demnitate si de incredere in calitatile proprii”.
Cautand intr-o alta sursa la fel de necesara, oamenii din jurul meu, am observat ca mandria este un cuvant pe jumatate rostit, fiind pronuntat cu o reticenta evidenta.
Cand ma gandesc la acest concept, nu am in vedere genul acela de mandrie bolnavicioasa si nici nu ma gandesc ca nu-mi mai vad lungul nasului.
Ci ma refer la capacitatea de a ne bucura de meritele noastre, de munca depusa sau pur si simplu de circumstantele care ne-au determinat sa ne simtim astfel.
Cu alte cuvinte, nu avem taria de a spune sincer “Am facut acest lucru si sunt cu adevarat mandra de mine” deoarece ne temem ca vom da nastere multor interpretari, invidii sau rautati.
In schimb, atunci cand cineva ne complimenteaza sau ne felicita, ne ascundem capul intre umeri de parca am fi facut o greseala in loc sa privim in ochii celuilalt si sa-i spunem un simplu “Multumesc”.
Si poate ce este cu adevarat dureros este momentul in care altcineva se mandreste cu faptele sale, iar in sufletul nostru se naste un strop de invidie si ne intrebam de ce acea persoana reuseste sa vorbeasca atat de deschis despre realizarile sale.
Desigur, exista momente in care mandria neafisata este stratul de suprafata al unei false modestii.
Sau poate ca din neincredere sau din teama de a nu-i indeparta pe ceilalti, ajungem sa ne ingropam tot mai mult dorinta de a vorbi deschis despre realizarile noastre.
La urma urmei, de ce suntem atat de stanjeniti sa afirmam ca ne simtim extraordinar in pielea noastra, ca ne iubim jobul, ca desi nu suntem bogati, ne bucuram de banii pe care ii avem, ca avem o relatie mai mult decat frumoasa cu partenerul nostru?
Sau de ce nu putem afirma sincer ca ne place corpul nostru chiar daca nu este perfect sau ca suntem multumiti atunci cand punem seara capul pe perna?
De ce exprimarea unor lucruri atat de firesti pentru noi ne blocheaza in momentul in care intalnim privirile celorlalti?
De ce ne incapatanam sa lasam loc de “Mai bine sa vorbeasca ceilalti frumos despre mine decat sa o fac eu”?
Desigur, putem sa aruncam cu usurinta mingea in fileul societatii care ne-a creat o mantra din “Lauda de sine nu miroase a bine”.
Sau putem sa aruncam aceasta povara pe umerii parintilor, scuzandu-ne ca ne-au invatat modestia.
Dar daca interiorul nostru clocoteste a exuberanta, de ce am astepta iar si iar ca cineva sa ne ia de mana si sa ne admire?
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
