Desi nu am facut niciodata prezentarile, cu totii am interactionat cu vocea din mintea noastra.
De exemplu, atunci cand salutam, vocea noastra ascunde in spatele acelui “Buna ziua” o serie de alte ganduri fugare, dorite sau mai putin dorite.
Poate ca multi dintre noi consideram ca toate gandurile apar spontan, insa adevarul este ca ele sunt adanc inradacinate in dorintele, credintele sau valorile noastre.
Fiecare dorinta, valoare sau credinta face parte dintr-un tipar de gandire.
Luate impreuna, acestea creaza un amestec de ganduri care ies la iveala in diferite momente.
Atat timp cat putem fi constienti de gandurile care apar in mintea noastra, putem spune ca situatia este una echilibrata.
Insa in momentul in care se intampla ceva “zguduitor” pentru tiparul nostru de gandire, vocea din mintea noastra incepe sa prinda glas.
Si nu numai ca prinde glas, dar se transforma in mai multe voci stridente care ne acapareaza intregul proces al gandirii.
In cazul anumitor persoane, vocea aceasta poate deveni atat de obsesiva incat poate interveni in cele mai banale activitati.
Persoanele care s-au confruntat cu vocea din propria minte sunt constiente cat de mult le poate dezechilibra, devitaliza sau slabi performantele.
Din pacate, multi dintre noi uitam cat de pretioasa este mintea si alegem sa o folosim in astfel de “activitati”.
Povestea celor doi calugari
Pentru a intelege mai bine cum functioneaza vocea din mintea noastra, va vom prezenta o povestioara cu talc:
“Doi calugari se intorceau la manastirea lor.
Drumul pe care il aveau de strabatut era foarte lung si trebuiau sa ajunga la manastire pana la apusul soarelui.
La un moment dat, in drumul lor a aparut un rau.
Ei au observat o tanara care statea la malul apei deoarece ii era teama sa treaca pe cealalta parte a malului.
Ea s-a bucurat cand i-a vazut pe cei doi calugari si le-a cerut ajutorul.
Calugarul in varsta a refuzat spunand ca este pacat sa atinga o femeie si ca va trebui sa se descurce singura.
Tanara femeie era dezamagita si a spus ca nu se va simti in siguranta decat daca va trece de cealalta parte a malului, insa ii era teama sa faca acest lucru pe cont propriu.
In ciuda insistentelor sale, calugarul a refuzat.
In schimb, calugarului tanar i s-a facut mila de ea si s-a hotarat sa o ajute.
Ignorand refuzul celuilalt calugar, el a acceptat sa o duca pe femeie in spate atunci cand vor trece raul.
Desi s-a infuriat, celalalt calugar a decis sa nu spuna nimic in prezenta tinerei.
Dupa ce au trecut raul, ea le-a multumit ambilor si a mers mai departe.
O data cu plecarea acesteia, calugarul nu s-a mai putut controla si a inceput sa-si verse furia pe insotitorul sau.
A citat din codul conduitei pentru calugari si a spus ca niciodata nu a mai vazut un alt calugar incalcand legile scrise.
A adaugat ca celalalt va ajunge in iad, ca a patat imaginea tuturor calugarilor si a manastirii si asa mai departe.
Cateva ore mai tarziu, ei au ajuns la destinatie. Calugarul era in continuare furios, iar la un moment dat celalalt a spus:
“Eu am purtat aceasta femeie pe umerii mei timp de cateva minute si am lasat-o langa rau acum cateva ore, insa tu inca o porti in mintea ta?”
Poate ca 99% dintre noi actionam precum calugarul mai batran.
Atunci cand ne intoarcem de la locul de munca, in loc sa ne deconectam, aducem locul de munca la noi acasa.
Sau desi o problema este rezolvata, noi cautam in continuare alte posibile solutii.
Iar acestea este sunt cateva dintre miile de exemple pe care cu totii le traim zilnic.
Voi cum va impacati cu vocea din mintea voastra?
Resurse: http://goodpal.hubpages.com/
ASAeste