Motto: „Trebuie sa ai multa rabdare, ca sa inveti sa ai rabdare…” – Stanislaw Jerzy Lec
„Trebuie sa dai dovada de multa rabdare, ca sa ajungi la capatul rabdarilor !” … „ Ajuns la capatul rabdarilor, te asteapta un nou inceput… Evident, alte rabdari…” spunea un hatru ganditor al zilelor noastre.
Din nou, vorbim despre principii de baza in parenting.
Atunci cand sunt mici, ei ne cer afectiune si un timp mai mare pe care sa-l petrecem impreuna. Experimentand, copiii invata de la parinti atitudini si comportamente. Cum am mai spus, in alte articole, folosind metafora buretelui, i-am putea asemui unui absorbant fara discernamant si analiza: vad, aplica si-si insusesc rezultatele propriilor experimente, care le valideaza actiunile.
Daca avem timp sa ne jucam, ei vor percepe jocul si disponibilitatea noastra. Daca nu avem timp, ei vor cauta metode ingenioase de a ne atrage atentia, pentru ca se plictisesc si au nevoie de prezenta noastra. Din punctul meu de vedere, copiii nu cer prea mult, decat in momentul in care simt ca nu primesc indeajuns.
Timpul este problema noastra, a adultilor… ca si modalitatea de gestionare a lui. In nici un caz nu reprezinta o problema pentru ei, copiii! Daca reusim sa realizam un program, ei se vor plia pe disponibilitatea noastra ca parinti si vor savura fiecare minut petrecut cu noi. Acest lucru ar trebui spus, discutat si repetat, ca ei sa accepte punctul nostru de vedere. 30 de minute, sau chiar o ora de joaca sunt suficiente pentru cei mici. Important este ca ei sa simta ca putem fi din nou copii, ca si ei. Asa vor intelege ca pret de… atatea minute sunt egalii nostri.
Pe masura ce cresc si intra in colectivitate, la scoala, interesul lor se indreapta catre alti copii de varsta lor si cererea adresata noua, de a petrece timp cu ei, scade. Perioada scolara aduce cu ea provocari noi.
Daca nu au invatat de la noi ca ne putem face timp pentru ei, comunicarea parentala va avea de suferit. Ei au invatat ca ne-ar deranja si atunci se vor departa de noi (protejandu-ne in mod inconstient), dand mai mare importanta grupului de prieteni, unde sigur gasesc intelegere.
Acesta ar fi mecanismul de care trebuie sa tinem cont in parenting, al carui efect il simt cei mai multi dintre parintii cu care discut la cabinet. Ei se plang ca nu sunt auziti atunci cand incearca sa-si sfatuiasca copiii. Daca se mai si repeta, aceste sfaturi ajung sa-i sacaie pe adolescenti si ei aleg sa isi blocheze auzul. Se produce binecunoscutul fenomen: „Pe o ureche le intra si pe cealalta le iese!”… Astfel, isi provoaca parintii, punandu-le rabdarea la incercare… O fac cu o consecventa pe care cei mai multi parinti o considera greu de stavilit.
Din punctul meu de vedere, la varstele preadolescentine si la adolescenta, copiii deja au invatat ca pot comunica in limitele impuse de ei si o schimbare poate avea loc, cu mai mare dificultate si un efort dublu, din partea parintilor. Degeaba le cerem noi, ca adulti, sa se schimbe, ei vor replica ca ar trebui sa ne schimbam noi! Si astfel apare pozitionarea intr-un conflict mocnit, care nu face altceva decat alimenteaza, in loc sa rezolve…
In astfel de situatii as propune o mediere pentru restabilirea limitelor si a rolurilor, cu claritate si acceptate de ambele parti, ca mai apoi parintii sa schimbe ceva in procesul de parenting, in comportamentul personal si in modul de adresare. Acest proces este de mai lunga durata, cere mai mult efort, consecventa si rabdare, din partea parintilor.
A restabili o egalitate in comunicare, intr-o perioada in care adolescentii sunt in cautarea independentei, a increderii in sine, presupune o deviere de la linia fireasca a lucrurilor, din punctul lor de vedere. Ca atare, putini sunt adolescentii care ar fi dispusi sa-si schimbe motivatia, numai cu scopul de a-si intelege parintii. Ei cer sa fie intelesi si acceptati asa cum sunt !
Fermitatea, consecventa si rabdarea sunt, din punctul meu de vedere, cei trei piloni de importanta majora, in educatia copiilor si in parenting.
In ceea ce priveste calitatea timpului petrecut cu copiii as avea doar cateva cuvinte sa spun: ar fi important de retinut ca cei mici apreciaza mult jocul si comunicarea prin desen (imagini). Putem transmite astfel respectul pentru ordine si drepturile altora, intr-un mod placut si amuzant.
Cei mici raspund cu atentie si implicare totala, atunci cand parintii incearca sa se joace alaturi de ei. In schimb, copiii aflati la varsta pre-adolescentina si/sau adolescenta, apreciaza mai mult discutiile, sustinerea si incurajarea lor. Faptul ca le sunt apreciate realizarile si reusitele, ii ajuta sa-si dezvolte increderea in sine.
Atentie deci la modul in care purtati o conversatie: tonul ridicat si criticile, chiar si cele mascate, sunt usor de sesizat si starile reactive pot sa apara cu mare usurinta. Este important sa fim sinceri in aprecieri, iar cand avem motiv sa criticam, ar fi important sa inlocuim imperativul cu conditionalul optativ, in comunicare.
Multumindu-va ca ati avut rabdare sa lecturati integral acest articol, as prefera sa inchei intr-o nota usor amuzanta, cu un alt citat : “Un copil poate invata un adult 3 lucruri : sa fie fericit fara vreun motiv , sa fie mereu ocupat cu ceva si sa stie cum sa ceara din toata puterea ceea ce isi doreste.” – Paulo Coehlo
P.S. „Daca ai rabdare, vei vedea ca tot ce ai scris se va rescrie…!”
Silvia Souca
mediator & life-coach M-V
psiholog-psihoterapeut
website : www.psihobv.ro
Draga doamna. Copii sunt fiinte vii cu personalitate proprie.Deoarece suntem mamifere daca studiati comparativ comportamentul oricaror mamifere doriti, de la cele din mediu acvatic pana la cele foarte asemanatoare noua de genul gorile, urangutani, cimpanzei, veti constata cu surpindere foarte multe asemanari in privinta educatiei si educarii puilor pe etape de varsta. Omul ….se considera … fiecare ce vrea, dar uita realitatea. Atata se teoretizeaza de catre cei care nu au copii, familie sau un cuplu firesc metode de educatie care sunt supuse …unor curente ….manipulative ignorand normalitatile biologice , reale, functionale. Sunt “experti ” in educatie cei carora le-au platit parintii o facultate la care s-au dus miercurea la pranz si joia spre amiaza, in rest nu lipseau din cluburi ca sa isi mentina calitatea socializarii si exerientele sexuale fara responsabilitate – anumite facultati fiind considerate mai trendy si mai usoare , fiind ultima mode de fitze… cand au inteles despre ce este vorba fata in fata cu cazuri concrete si-au dat seama ca ii intereseaza doar banii, nu si rezultatele ….deci…..grea alegere si mai ales… ca …… pentru a fi performat trebuie sa inveti mereu si sa ai o vasta cultura generala…trist. Si era atat de usor doar cu internetul, cu Smartul si cu jocurile care se rezolvau dintr-o atingere…. Sau sunt carti menite a justifica manipularile care se fac pentru impunerea unor forme de consum sau de capacitate de a tine sub obedienta mase de oameni pentru a nu se opune in a isi apara personalitatea, identitatea si /sau teritoriu sau familia.
De mii de ani puii de delfin vor deveni delfini, avand toate capacitatile, functiile, comportamentele si obiceiurile cat si integritatea sanatatii fizice si mentale de adaptabilitate la realitatile cotidiene. Comportamentele adultilor fata de pui de mii de ani sunt aceleasi desi nu traiesc cu profesori specializati, psihologi, coach, guru, preoti si experti in comunicare. Si viceversa – comportamentul puilor care devin adulti fata de parinti, societate, mediu relationari fata de celelalte specii conlocuitoare. Acelasi aspect il regasim la toate celelalte mamifere cu exceptia omului care nu respecta nici o lege a vietii …. doar…. automanipulari – de moda, religii, orgolii si mai nou virtual si tehnologic…. dar omul este o fiinta biologica supusa legilor planetei vii cu legi proprii indiferent de locul nasterii si culoarea pielii. Am descoperit N lucruri dar ne-am uitat valorile principale ale speciei, al respectului reciproc, al biosului natural, al conservarii identitatii. Si aici intra caracteristicile proprii de pastrare a igienei personale, de intretinere a corpului si a mintii prin antrenamente care pleca de la joaca, la activitati care ne ne dezvolta abilitati practice necesare zilnic si care ne dezvolta creativitatea si adaptabilitatea la mediu. Adultii umani nu isi mai invata copiii lucrurile firesti… de aceea apare comportamentul frustrant, reactiile de departare, de izolare si disfunctiile familiale sau personale de comportament, au probleme de apartenenta, personalitate, adaptabilitate la realitate in armonie si echilibru fizic, mental si emotional. Nu veti intalni la nici o specie dereglarile comportamentale care sunt la oameni. Toate speciile din oceanul planetar au loc – este adevarat ca unii se constuie hrana altora … dar nu se ataca intre membrii aceleiasi specii – din contra se apara si se protejeaza. Se hranesc atat cat au nevoie fara sa distruga suplimentar si nu polueaza nociv mediu. Exemplul cu mediul acvatic l-am dat in ideea ca pe acesta planeta, mediu acvatic reprezinta 73% din suprafata. Oamenii …au probleme majore de adaptabilitate, sanatate fizica, mentala, emotionala si …. realitatea reprezinta toate aceste disfunctii. Partea mai putin placuta este ca in ultimii zeci de ani in cautarea nemuririi si a pietrei filozofale sau a bogatiei cornului abundentei ….oamenii s-au dezumanizat si isi produc singuri autodistugerea – pentru bani si satisfactii de orgolii, nu tin cont de suferinte provocate altor specii, planetei, putand ca prin ceea ce au inventat sa ne distrugem mediu de viata. Schimbarile provocate de oameni prin defrisari masive, extractii de petrol si gaze din scoarta terestra afecteaza placile tectonice, calitatea solului si subsolului, stabilitatea acestora fiind grav afectata, produc calamitati naturale. Instalatiile care pot actiona prin modificarile de campuri elecromagnetice au dus la perturbarea ciclurilor de migratie a pasarilor si mamiferelor si au determinat afectiuni ale oamenilor care …. toti depindem de calitatea campului electromagnetic al pamantului, de calitatea si continuitatea acceleratiei gravitationale, de calitatea atmosferei si a aerului cat si de ciclurile naturale ale apei potabile in natura. Daca nu respectam aceste legi….. indiferent de ce iluzii avem ca specie…. vom devenii … praf de stele. Deci in calitate de oameni maturi si responsabili avem obligatia a ne creste si educa copiii in spiritul respectului reciproc al familiei personale, compusa din totii membrii, datorita carora suntem in prezent si fata de copiii ce vor veni si carora sa le lasam o planeta intreaga sanatoasa si curata pe care sa existe si sa convietuiasca cel putin tot atatea specii cat sunt azi. Asta inseamna a trai in armonie cu sine si natura fiindu-ne utili si noua si semenilor si contemporaneitatii. Diferenta intre a fi viu si mort este de o secunda… deci sa pretuim viata si sa o ocrotim responsabil pana la adanci ….tinereti mature.Ne nastem unicate fiecare cu alte talente si daruri …. pentru asta ne nastem si aducem prin prezenta noastra plus valoare….si plecam lasand loc altora mai multa intelepciune…. sau ….. Oricum in viata intram intr-un trup ce ne este singura reala avere, care asa cum ne comportam cu el, asa ne tine….si tot ceea ce luam cu noi, sunt experientele , amintirile, iubirile, emotiile si visele. Planeta aceasta care ne sustine ne da o adevarata dovada de iubire, oferindu-ne gratis totul pentru a traii si ne manifesta doar sa stim sa respectam si sa le folosim echilibrat. In asta conta educatia continua a tuturor speciilor care se face firesc …cu exceptia omului care….Dar…poate …cat inca suntem….
Bună dimineața Luiza,
Sper că îmi permiți să îți spun pe nume…mai ales că, observ atenția cu care îmi citești articolele. Mă bucură mult comentariile tale. Acest lucru îmi confirmă nu fapt: nu-i poți mulțumi pe toți.
Comparația pe care ai ales-o, a oamenilor cu delfinii, îmi confirmă abilitatea ta de a observa procesele naturale și legătura fragilă a omului cu natura înconjurătoare. Care ar fi părerea ta legată de legătura omului cu SINELE ?…Cu alte cuvinte, ai putea să faci câteva comentarii legate de INTROSPECȚIE ?
Să mă prezint: numele meu este Doriana-Silvia Souca, am 53 de ani (încă), un băiat de 22 ani și o căsnicie de 21 ani, încheiată printr-un divorț amiabil, acum 3 ani.
O zi frumoasă îți doresc…și o săptămână, la fel !
Draga doamna Doriana Silvia Souca din respect fata de dumneavoastra si nu numai, pentru toti cititorii acestui site eu ma numesc asa cum semnez Luiza Bratu, am 48 de ani (inca), doua fete una de 26 de ani, una de 25 ambele absolvente de facultate si cu relatii stabile, eu sunt divortata a doua oara – primul divort dupa 20 de ani acum 9 ani amiabil al doilea dupa 4 ani de convietuire, un copil devenit ingeras din neglijente medicale succesive si prabusire a activitatii societatii datorita unor ….evenimente succesive provocate. Nu a fost un divort amiabil si consecintele au fost foarte dure pentru mine in toate planurile. Ca profesie sunt economist finantist – adica acea profesie care astazi nu o poti face corect daca cadrul legal este intr-o continua schimbare. Deci un fel de munca in zadar indiferent cat de practica, utila sau inteligenta si functionala ar fi, devine nula de drept prin orice traznaie de modificare legala. Am participat si absolvit multe cursuri de pregatire profesionala sau personala – dar principalul avantaj sau “coloana vertebrala” a informatiilor si sistemelor de valoare intrinseca umana le am din copilarie, adolescenta si o parte din maturitate datorita educatiei pe care am primit-o de la bunicii paterni care m-au crescut. Bunica mea a fost o femeie vraci de o mare intelepciune care stia a vindeca trupuri si sufletele fara ca aceasta sa se faca contra cost sau diverse avantaje. Pur si simplu oamenii o chemau sau veneau la ea si ea stia sa ii asculte si sa ii vindece si pe cei ce medicina alopata ii trimetea sa moara. Ii invata pe oameni cum sa gandesca ca sa se vindece si ce nu putea cu intelepciunea mintii folosea plante si pomezi din miere de albine, lut sau chiar apa si pietre. Este o stiinta veche mostenita de neam de neam. De asemenea prin modul cum sa se hranesca, cu ceea ce natura oferea in acel anotimp. Ingrijea cu acelasi drag si stiinta si oameni si animale si pentru asta citea mereu comparativ atat din cartile de anatomie umana cat si tot ceea ce gasea sau colabora cu prieteni din anatomia veterinara si cu farmacologia existenta si urmarea cu mare atentie pe fiecare in parte in evolutia firesca. Bunica nu avea diploma – dar era autodidacta, cunoscand din iubire de viata si pasiune mai mult decat multi cu diplome azi. Bunicul meu avea scoala germana de servire si a fost de-a lungul timpului plecat in toata Europa, a fost prizonier de razboi si s-a intors, a fost de o mare intelepciune si cunoastere a oamenilor, locurilor, servirii prin calitate si respect. Vorbea patru limbi straine fluent, iubea si facem impreuna drumetii prin tara invatand povesti despre locuri, legende , traditii, obiceiuri, gastronomie, plante. M-a invatat sa citesc si sa am curiozitate a cerceta si analiza comparativ istorie, evenimente, religii si a le intelege nu dupa ideiile politice ci dupa efectele reale in viata tarilor respective. Se pricepea la altoit pomi fructiferi si trandafiri – gradina nostra din curte pana a fost demolata, fiind un fel de rai pe pamant. Am avut sansa unei educatii de exceptie intre doi oameni care s-au iubit , inteles si respectat si unde impreuna din nimic stiau sa aduca raiul in viata tuturor celor din preajma lor si nu numai. Totul era atat de firesc in a-i invata pe ceilalti “secretete” lor – astfel incat oamenii nici nu isi dadeau seama cand au devenit mai sanatosi, mai intelepti descurcandu-se singuri sau invatand pe altii mai departe.Ei spuneau cu adevarata modestie – Dar din Dar se face Rai, si oamenii sunt oameni cu adevart daca invata fiecare sa traiasca mai bine cu sine, cu semenii, cu toate vietuitoare respectandu-se pe sine si toata viata daruita noua gratis de catre iubirea intre cer si pamant. Suntem si noi o manifestare de viata necesara acestor timpuri si nimic nu este fara sens, chiar daca noi nu suntem constienti de asta – existand, noi zilnic producem ceva care poate fi bun sau mai putin si numai astfel invatam sau nu. Bogatia familie mele a stat in citit, invatat, ascultat si activitati zilnice practice si creative. Orice activitate imi era explicata cu atata bucurie, entuziasm , liniste sau firesc incat parea o joaca. Ei insisi erau prin orice faceau zilnic modele comportamentale, deoarece spusele lor erau in acord cu propriile fapte si actiuni. La fel am invatat si ascultarea si rabdarea … dar asta nu i-a scutit nici pe ei si nici pe mine de valurile vietii. Nimic nu ne-a scutit de rautatea si prostia umana, de non sens doar asa ca sa fie rau….si orice fapta buna sa nu ramana nepedepsita. Cred totusi ca si primavara ca in fiecare zi pot sa rensc si sa fac tot ce stiu mai bine pentru mine si cei dragi sau pentru cei cu care sa intre care convietuiesc. Valoarea mea nu sta in banii din buzunar, nici in frumusetea din cutia cu farduri ci in ceea ce pot sa daruiesc din stiinta mea celor ce poate au nevoie, ca un alt punct de vedere sau chiar practic. Bunicii m-au invatat ca toata stiinta lumii o avem zilnic in fata – dar noi alegem ce vrem sa vedem si sa facem – doar noi si cat de mult suntem capabili sa oferim celor apropiati. Singura avere reala este corpul nostru si mentinerea sanatatii mintii si trupului prin modul cum ne hranim trupul cu hrana si mintea cu emotii. Cand eu ma pot simti, accepta si cunoaste in realitatea mea si a limitelor mele sau a dorintelor mele capabila sa le manifest, atat fata de exterior cat si fata de interiorul meu , inseamna ca incep sa pasesc pe calea intelepciunii strabunilor si atunci pot sa imi gasesc rostul si sensul existentei mele zilnice. Bunicii spuneau ca atata timp cat inca respir inseamna ca inca mai pot darui ceva frumos acestei lumi – macar un zambet, macar si o sclipire de intelegere chiar daca cei din jur nu sunt intotdeauna capabili sa intelega. Dincolo de un om din fata mea, eu sunt o particica din universul infinit care se manifesta si prin mine si mai ales eu sunt o parte din stramosi si o parte din viitor prin ceea ce las dupa mine prin copiii mei, prin faptele mele, prin toata iubirea stramosilor ce o las mai departe generatiilor ce vin, tarii mele, planetei mele – chiar daca sunt un banal anonim. Cu respect.
Bună Luiza,
Îți mulțumesc pentru prezentare…Aș dori, dacă este posibil, să-mi povestești despre „consecințele dure” pe care le-ai resimțit după cel de-al doilea divorț și pierderea copilului…
Este foarte frumoasă prezentarea bunicii și a bunicului…Cred că și-au îndeplinit cu mare succes, rolurile parentale, în formarea și dezvoltarea ta, ca adult.
O zi frumoasă îți doresc!