Meniul
“Curajul de a fi IMPERFECT e atat de necesar adultului, cat si copilului. Fara el DESCURAJAREA este inevitabila.” Dr.Rudolf Dreikurs
MOTTO : Daca exista ceva ce dorim sa schimbam la copilul nostru, ar trebui sa ne uitam mai intai la noi insine, daca nu exista ceva ce ar trebui schimbat la noi. C.G. Jung
Cand vorbesc despre copii, intotdeauna ma raportez la imaginatie (punctul A). Ma surprind intotdeauna explicatiile pe care le dau cei mici, atunci cand povestim despre desenele lor. Inocenti si deschisi la orice fel de provocare, ei imi raspund cu mare sinceritate si turuie vrute si nevrute despre familia lor, despre prietenii lor sau ai parintilor lor.
Pentru ei, parintii sunt modele pe care le copiaza la varste mai mici, urmand ca la varsta adolescentei sa le judece, in cele mai interesante moduri. Unii critica, altii adopta trunchiat comportamentele si atitudinile parentale. Daca la varsta mica (2-7 ani) a copiilor nostri nu am alocat prea mult timp jocului cu ei, explicatiilor pe intelesul lor si crearii unui program zilnic (rutina), este absolut normal ca la varsta scolara ei sa ne solicite mai multa atentie.
Si astfel ajungem in situatia, despre care am mai vorbit intr-unul dintre articolele mele anterioare de parenting si anume: ATENTIA ceruta, dar necuvenita, care poate genera comportamente nedorite ale copiilor nostri. Provocarea la care suntem supusi, ca parinti, poate determina frustrare si nemultumire. Atentie, deci, la PROPRIILE reactii si comportamente!
Ajungand in punctul B: propriile reactii si comportamente, as dori sa ma refer strict la niste exprimari restrictive ale parintilor, pe care le-am auzit destul de des: Nu pune mana acolo !… sau NU este frumos sa…! si culminand cu: Nu ai voie sa…!
Ce se poate intampla in astfel de situatii, va intrebati, probabil ? Care ar fi urmarile unui astfel de model de parenting? Primul lucru pe care il invata copilul este NEGATIA, pentru ca ulterior sa o transforme intr-un comportament de tip refuz. Un exemplu clar il reprezinta raspunsul ferm: NU VREAU! Si pe care ni-l intoarce atunci cand ne este lumea mai draga: in public, in colectivitate, etc.
Un alt gen de expresie des intalnita este: Esti prea mic, asteapta pana vei creste mai mare! Astfel, copilul invata ca nu este capabil sa indeplineasca anumite sarcini. Sau: De ce nu faci si tu ca fratele tau mai mare? In cazul acesta apare COMPARATIA intre frati, care poate induce sentimentul de descurajare. In timp, descurajarea se poate transforma intr-un sentiment de inadecvare, care conduce catre LUPTA de PUTERE a copilului, care incearca sa-si controleze parintii (lupta cu autoritatea parentala care afecteaza autocontrolul).
Prin acesta scurta incursiune am intentionat sa exemplific, prin cateva expresii, des utilizate de parinti, tendintele comportamentale de parenting specifice SUPRAPROTECTIEI PARENTALE, care afecteaza dezvoltarea armonioasa a aptitudinilor de autodisciplina si buna judecata (discernamant) a copiilor.
O alta directie mai putin abordata ar fi cea a neglijarii emotionale a copilului: vorbim despre lipsa atentiei din partea adultului pentru copil, lipsa contactelor fizice, a semnelor de afectiune, a cuvintelor de apreciere si lista ar putea continua…
Dezvoltarea emotionala a copilului este afectata prin subminarea aptitudinii de A COMUNICA cu parintele. Multi dintre copiii cu care lucrez mi s-au plans ca nu sunt intelesi. Apare deci un deficit de SIGURANTA al copilului, care are senzatia ca NU APARTINE familiei (sentiment de ALIENARE) din care face parte.
In acest fel, pot sa apara scopuri comportamentale gresite de tipul ATENTIEI NECUVENITE. Cei mici sunt capabili sa fie extrem de creativi (avand o imaginatie bogata) numai pentru a-si determina parintii sa-i remarce, ca fiind un membru activ al familiei, cu drepturi si obligatii. Cu alte cuvinte, ei cer imperios sa le fie trasate limite de catre parinti, dar in mod DEMOCRATIC, nu AUTORITAR !
”Adultii sunt adesea deranjati de notiunea conform careia copilul este EGALUL lor SOCIAL. Ei resping cu indignare o astfel de posibilitate, la modul ca stiu mai multe decat stiu copiii lor. Nu la nivelul cunostintelor, experientei sau al abilitatilor. Dar aceste lucruri nu indica egalitatea nici macar intre adulti. Egalitate nu inseama uniformitate! Egalitate inseama ca oamenii, indiferent de ce ii separa si de abilitati, solicita in mod egal demnitatea si respectul”(dr.Rudolf Dreikurs, Cum sa cresti copii fericiti, Ed.IPPA, Bucuresti, 2011,pag.6).
Inainte de a incheia aceasta paralela intre cele doua tipuri comportamentale parentale, as dori sa revin cu un alt citat, care imi place: „Fiecare dintre noi ar trebui sa fie respectat ca individ, dar nimeni nu ar trebui sa fie idolatrizat.” – Albert Einstein.
Iata si un material video din care puteti extrage mai multe detalii legate de procesele de parenting despre care am vorbit astazi:
Doriana Silvia Souca
Psihoterapeut adlerian & life-coach parental
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
