Meniul
Si pentru ca in articolul trecut am vorbit despre pedeapsa si rasplata, in acest nou articol, as dori sa va vorbesc despre alte doua tipuri de comportamente parentale, legate strans intre ele, in comunicarea educationala a adultilor cu copii lor: FERMITATE si DOMINARE.
Dominarea rezulta din folosirea verbelor la modul imperativ, intarita de negatie: NU PUNE MANA ! NU ESTE BINE !, etc. Daca in cazul celor mici, acest comportament ar avea o scuza, in cazul copiilor aflati la varsta pubertatii, atitudinea noastra nu face altceva decat sa invite la conflict si lupta de putere.
Dar cel mai grav este atunci cand il folosim, in cazul adolescentilor! Varsta ingrata, cum i se mai spune, este oricum dificila pentru ei, deoarece se afla in plin proces de definire a tipului de personalitate. Adolescentii se revolta si cauta raspunsuri si este o greseala sa ne adresam lor, la modul: AI GRESIT ! sau cum am auzit des, in medierile pe care le fac: CE PROSTIE mai este SI ASTA ! Perceptia adolescentului in astfel de cazuri este marcata de cuvantul prostie : el percepe simplu faptul ca este un prost…care face prostii…Va mai observa si este revolta noastra, ca adulti si i se va confirma credinta ca este normal sa te revolti, deci va continua sa se revolte, pentru ca i-am validat comportamentul.
Dominarea, ca atitudine, este specifica stilului de parenting autoritar. Nu cred ca ati fi interesati de o definitie si o clasificare (gasiti multe informatii legate de acesta tema, pe internet), deci voi recurge la exemplificari cu explicatii personale:
1. Mama i-a pus in farfurie dejunul si copilul s-a uitat lung la carnea fiarta cu legume. A tot plimbat cu furculita, mancarea in farfurie si se uita provocator la tatal lui. La un moment dat, acesta s-a enervat: “Mananca odata! N-avem timp de joaca la masa!” Micutul foindu-se pe scaun, lua carnea in furculita, o duse la gura, dupa care o lasa in farfurie. Fara nici un fel de explicatii, tatal i-a luat brutal mancarea din fata: Gata, ajunge! Treci in camera ta! Nu mai primesti nimic pana la cina! Intr-o astfel de situatie putem remarca tonul ridicat, folosit si verbele la imperativ. Nu vi se pare deranjanta tendinta de dominare a parintelui? Daca ati fi copilul parintelui respectiv, nu v-ar deranja atitudinea lui? V-as recomanda ca de fiecare data sa incerati sa va identificati sentimentele (ce anume va deranjeaza) in primul rand, ca mai apoi sa va plasati in pozitia copilului si sa vedeti ce ar putea sa simta el.
2. Urmatorul episod are in centru un copil de 11 ani: Trebuia sa ajungem la laborator pentru niste analize medicale si i-am explicat ca suntem programati la ora 14.00. „Nu vreau sa merg!” a spus el. „Daca intarziem, nu ne mai primesc sau trebuie sa asteptam prea mult”. „Ti-am spus ca nu vreau sa merg si gata!” a replicat el. Eram presata de timp si luandu-l de mana, i-am spus: „Daca nu te imbraci in 10 minute, nu mai mergi in excursie!”. Se observa pozitionarea mamei si aplicarea imediata a pedepsei, chiar daca nu ridica tonul si ii explica motivul insistentei ei. Ea isi foloseste autoritatea si pozitia de dominare a copilului, prin interzicerea de a mai merge in excursie. Il conditioneaza dar, in acelasi timp, ii transmite pozitia ei de superioritate si posibilitatea ca el sa nu mai obtina ceea ce-si doreste. Perceptia lui simpla s-ar putea traduce astfel: faci ce-ti spun si obtii ceea ce-ti doresti… El intelege si conditionarea si manipularea, ca mai apoi, intuitiv, sa le aplice intr-o alta situatie tensionata cu parintii.
3. „ Nu sunt de acord! … Am discutat destul despre acest subiect ! Nu inteleg de ce vrei sa strici ceva frumos, ca dupa cativa ani sa-ti refaci pielea…” i-a comunicat tatal, fetei lui de 16 ani, care dorea sa-si faca un tatuaj. Eram in mijlocul medierii si am fost surprinsa de atitudinea parintelui. El se raporta la intentia si dorinta ei de a-si face un tatuaj, iar eu incercam sa aplanez un posibil conflict. Ce am observat, a fost retragerea adolescentei, intr-o pozitie de rezistenta si intentia ei de a declansa conflictul, dupa ce plecau de la mine. Se remarca exercitarea autoritatii dublate de dominare, in cazul tatalui si pozitia defensiva, dar rezistenta a adolescentei. Si in acest caz putem discuta despre o lupta de putere si un conflict mocnit, gata sa erupa ca un vulcan, la cel mai fragil stimul.
De-a lungul relatarii celor 3 cazuri, am incercat sa exemplific pozitii ale puterii exercitate de parinti, care nu fac altceva decat sa transmita copiilor capacitatea lor de a-i domina in forma autoritatii parentale. Si ne mai intrebam de ce copiii nostri se revolta sau se retrag si nu mai comunica cu noi.
Nu reusim sa le punem limite copiilor nostri, intr-un mod democratic, dandu-le posibilitatea de a face alegeri sau daca instituim reguli, incercam sa le transmitem printr-o atitudine dominatoare (pozitie de forta, care conditioneaza).
„Fermitatea fara dominare, presupune exersarea respectului mutual. Trebuie sa respectam dreptul copilului de a face ceea ce intentioneaza sa faca. Respectul fata de noi insine este castigat de refuzul (nostru) de a fi plasati la mila unui copil care nu respecta regulile.” (dr.Rudolf Dreikurs, Cum sa cresti copii fericiti, Ed.IPPA, Bucuresti, 2011,pag.83).
Daca nu le aratam respect, ei nu vor invata sa ne respecte, la randul lor.
Sa incercam sa le oferim posibilitatea de a face alegeri ! Astfel invata ca ei decid in actiunile intreprinse si raspund de consecintele actiunilor lor. Invata ca sunt CAPABILI sa ia decizii (independenta) si ca actiunile lor CONTEAZA pentru noi (sunt utili). Sunt CURAJOSI pentru ca se descurca cu repercusiunile actiunilor lor, dar mai ales se simt CONECTATI cu familia si invata sa comunice.
In primul caz, personal, as da posibilitatea clara de a alege intre a manca atunci (la masa, doar) sau de a refuza mancarea si de a alege sa stea flamand pana la cina. Nu se va intampla nimic, sa nu va faceti griji !
In cel de al doilea caz, posibilitatile de alegere ar fi: Ori tine cont de dorinta mamei, de a nu intarzia la programare ori, la randul ei, mama are dreptul de a nu tine cont de dorinta lui de a merge in excursie.
Iar in cel de-al treilea caz, as folosi negocierea repetata, in pasi succesivi: „As fi de acord sa merg cu tine la salon si sa vedem modelele impreuna, dar as dori sa tii cont si de parerea mea in momentul cand alegi modelul” … apoi as negocia dimensiunea modelului, apoi pretul … si asa mai departe.
In cazul adolescentilor, daca pana la acea varsta nu li s-a oferit posibilitatea de a face alegeri (nu au invatat ca parerea lor conteaza, dar exista limite) fermitatea este necesar sa fie transpusa intr-o negociere. Doar asa le mai putem transmite senzatia ca ii consideram egali si suntem pregatiti sa le oferim ceva, ca si ei, la randul lor sa fie motivati sa ofere ceva. Un refuz direct nu face altceva decat sa ii incite la revolta!
Nimanui nu-i face placere sa fie constrans! Mai ales copiilor din ziua de astazi, care au acces la informatii diverse, fiind uneori bulversati si confuzi, fara niste limite clare, care sa le induca respect mutual. In calitate de parinti, ar fi indicat sa putem sa-i ghidam in viata, dar ce ne facem in situatia cand ei nu sunt de acord ?!
Doriana-Silvia Souca
mediator & life-coach M-V
psiholog-psihoterapeut
website : www.psihobv.ro
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
