Deseori oftam gandindu-ne ca o situatie din viata noastra ar fi putut avea o intorsatura benefica daca am fi fost mai atenti la comportamentul si gandurile noastre.
Despre arta de a fi observator atat in ceea ce priveste propria persoana, cat si persoanele din jurul nostru si cum ne poate ajuta aceasta caracteristica in procesul de dezvoltare personala, ne vorbeste Anca Petrescu, Professional Coach si detinatoarea site-ului www.goals2life.ro.
1. Privind din punct de vedere al programarii neuro-lingvistice, cum poate fi definit un observator?
In Programarea NeuroLingvistica (NLP), Observatorul este acea persoana care se situaza în afara campului de interactiune dintre doua sau mai multe persoane.
Dupa cum sugereaza si numele, aceasta persoana observa, dar nu oricum. In primul rand, nu se implica in interactiune, nu judeca ceea ce se întampla, si observa doua aspecte: interactiunea in sine la nivel de relatie si comportamentele persoanelor implicate la nivel de detaliu senzorial (vede fiziologia, limbajul, gesturile, miscarile ochilor). O conditie esentială pentru observator este sa fie PREZENT in aici si acum, centrat cu toate simturile pe ceea ce observa.
Unul din rolurile observatorului este ca ulterior sa ofere feedback celor implicati, din anumite perspective care sunt setate anterior.
2. Cum ne poate ajuta aceasta caracteristica sa devenim mai detasati in viata de zi cu zi?
Eu prin detasare inteleg acea atitudine de a nu fi ranit de comportamentul altora sau de ceea ce se intampla intr-o anume situatie. Observatorul prin definitie se pozitioneaza in atitudinea de a nu judeca pe ceilalti, si atunci nu are cum sa fie ranit nefacand parte activa din situatia respectiva. Numai ca aici apare o consecintă care uneori poate fi mai putin placuta: daca aleg sa fiu observator intr-o situatie, in loc sa fiu actor, parte activa, atunci tot ce se intampla acolo ma exclude: decizii, alegeri, etc.
3. In cazul in care dorim sa ne schimbam anumite obiceiuri daunatoare, cum ne poate ajuta procesul observatiei?
Pana acum am povestit despre observator in situatii in care sunt implicati si altii. Procesul prin care ne pozitionam ca observatori pentru noi insine se numește in NLP disociere.
Atunci cand dorim sa schimbam comportamente, de exemplu, disocierea ne sprijina in a identifica tiparele care genereaza si mentin acele comportamente. In NLP, prin tipare ne referim la succesiunea de informatii de natura senzoriala (VAKOG – vizual, auditiv, kinestezic, olfactiv, gustativ), care ne conduc spre acel comportament. Aceste tipare de cele mai multe ori sunt inconstiente, dar prin exercitiu și prin auto-observare (disociere) putem ajunge să identificam aceste tipare, apoi sa schimbam acele mici elemente care fac marea diferenta. Creierul nostru funcționează în tipare, le avem tot timpul și pentru tot ce facem, de la modul cum adormim, până la felul în care luăm decizii importante.
Cum facem acest lucru? Imi imaginez ca stau in fata mea si ma oberv facand lucruri si in acelasi timp sunt in contact cu ceea ce vad, aud, simt, miros, etc. Este nevoie de antrenament si, poate, la început, de un ghid (coach).
4. In ce masura observarea propriei persoane ne poate imbunatati relatia cu cei din jurul nostru?
Auto-observarea este esentiala in orice proces de extindere a constiintei. Ea sta la baza procesului pe care il numim generic autocunoastere. Ca sa ne cunoaștem bine, sa stim cum functionam, este nevoie sa ne observam intai.
La fel cum ne poate ajuta sa schimbam comportamente nedorite, auto-observarea contribuie si la îmbunatatirea relatiilor cu ceilalti. Aici insa mai este nevoie si de alte tehnici si metode, cum ar fi rapport, pacing, interpretarea metaprogramelor, etc.
5. Care este granita dintre observare si non-actiune?
Este o granita foarte fina intre observare si non-actiune. Totul depinde de intentia pe care o avem atunci cand intram in rolul de observator. Daca aceasta intentie se afla in zona ”ma protejez sa nu fiu ranit cumva” atunci non-actiunea este limpede, pentru ca actiunea ne-ar impinge in zona de risc de a nu fi acceptati sau de a fi răniti cumva.
6. Cum ne poate ajuta observarea propriei fiinte sa devenim mai putini influentabili?
7. Care ar fi principalele 3 tipsuri pe care ni le poti da pentru a reusi sa ne observam actiunile intr-o anumita situatie?
In primul rand, ne setam intentia de a ne observa cum reactionam in situatia respectiva. Apoi suntem constienti de cat mai mult din ce vedem, auzim, simtim si lasam lucrurile sa fie. Este un proces care la inceput poate sa fie consumator de energie, dar in timp vom capata antrenament.
Un alt exercitiu care pe mine m-a ajutat foarte mult in acest proces este urmatorul. Seara, inainte de culcare, fac recapitularea intregii zile, in sensul invers desfasurarii evenimentelor. Ca un film pus pe rewind repede. Apoi, în anumite situatii, opresc si dau ”play”. Apar elemente noi si momente wow.