Dezvoltare personala / Managementul timpului si stresului

Cum scapam de libertate?

Cum scapam de libertate - aimee.ro resurse pentru dezvoltare personala si evolutie spiritualaGeneratia noastra traieste sub un stres continuu. Mai ales in ziua de azi, in conditiile crizei economice, nivelul de agitatie, disconfort, nemultumire si dezordine, atat la nivel general, cat si individual, creste pe cat de repede, pe atat de ingrijorator. In acest context, impovarati de grijile cotidiene, care ne apasa din ce in ce mai tare, ajungem, foarte usor, la concluzia ca nu exista libertate pentru om si ca liberul arbitru e, de fapt, doar posibilitatea de a alege intre doua constrangeri.

A fi liber inseamna sa nu depinzi de nimic si de nimeni si sa poti lua decizii, independent de orice fel de factori externi constiintei profunde. Exact aceasta conditie nu o mai putem regasi la noi, prin urmare, ne consideram constransi si dependenti. Reusim astfel sa „scapam” de libertate, sa renuntam la cel mai de pret dar pe care il avem.

Daca am privi putin mai atenti, am putea sesiza insa ca, la orice problema, exista si o rezolvare. Sa o luam pe puncte, de dragul demonstratiei:

  • Prima si cea mai insurmontabila categorie de dependente este alcatuita din nevoile noastre primare: nevoia de hrana, de odihna, de adapost si altele de acest fel. Toate acestea ne transforma in proprii nostri prizonieri si, in aceasta privinta, oricat de evoluati am fi, nu le putem ignora si nici nu trebuie. Propria decizie rezida in dozaj si in modul in care precepem aceste nevoi. Aici putem enunta generic eterna problema: „mananc ca sa traiesc sau traiesc ca sa mananc?” E clar ca gradul de libertate se diminueaza cu cat inclinam balanta spre a doua varianta.
  • O alta trasatura a omului, capabila sa creeze dependente si constrangeri foarte puternice, este conditia lui de fiinta sociala. Traim in societate si vrem sa fim apreciati de cei din jurul nostru. Prin urmare, ne comportam in consecinta si facem ceea ce se asteapta de la noi. Cel mai ades cadem in capcana, tocmai pentru ca judecatile axiologice ale societatii in general si indivizilor in particular sunt, intr-o mai mare sau mai mica masura, relative si/sau subiective.Ne plangem tot mai des de o inversare a scarii valorilor, de o incurajare a lenii, nesimtirii si prostiei, si altele. Astfel, intr-o societate care apreciaza astfel de defecte si priveste cel mult condescendent spre cei care tin sa-si pastreze o conduita corecta, mirajul beneficiilor de a apartine majoritatii este foarte greu de ignorat.

    Rezolvarea in acest caz tine, efectiv, de modul in care punem problema: de fapt, nu se impune sa castigam aprecierea tuturor celor din jurul nostru, ceea ce este evident imposibil, ci sa ne putem mandri cu propria noastra apreciere. Exista in fiecare dintre noi constiinta binelui si a raului. Oricat de multe defecte ar avea cineva, oricat de blamabile i-ar fi actiunile, oricine este constient (lasand la o parte cazurile clinice si patologice) de adevarata valoare a lucrurilor… e o chestiune ce tine de gena subtila a speciei umane.

  • O categorie aparte, pe care tin sa o diferentiez de generalul societatii, o reprezinta relatia cu cei apropiati, cei pentru care suntem dispusi in anumite momente sa renuntam la confortul nostru personal. Acest cerc de persoane este limitat, pentru marea noastra majoritate, la familie si, eventual, cativa prieteni apropiati. Daca in raportul nostru cu societatea in general, suntem interesati de un anumit grad de recunoastere si apreciere, in ceea ce-i priveste pe cei dragi, intervine alt factor: iubirea. De aici decurg grija si interesul pentru binele celui de langa noi.Din aceasta perspectiva suntem mult mai sinceri in deciziile noastre: nu ne mai intereseaza atat imaginea actiunilor noastre, cat substanta lor si efectul lor concret. Prin urmare, s-ar parea ca aceaste lucruri au puterea de a ne reduce foarte mult gradul de libertate in miscare: acceptam sa ne ingradim libertatile, pentru binele celor din jur. Trebuie sesizat insa, ca libertatea se manifesta aici tocmai prin altruism, mai mult de-atat, este expresia unui instinct primordial: alegem sa facem in asa fel incat sa le fie bine celor din jur, pentru ca de ei depinde si starea nostra de bine.
  • Ultima categorie si cea mai restransa ca actiune este constrangerea libertatilor proprii de dragul unei idei, a unei convingeri. Cazurile au devenit atat de rare in zilele noastre si continua sa se rareasca atat de mult, incat aproape ca nu mai avem despre ce vorbi.
In general, aceasta categorie e pe cale de disparitie nu doar datorita faptului ca s-au rarit atat de mult cei dispusi sa se sacrifice de dragul unei idei, ci si din cauza ca s-a instaurat o anumita stare de inutilitate a oricarei actiuni in acest sens si anume sentimentul ca „boala” s-a extins atat de mult, incat nu mai exista vindecare. Tot ce poti face este sa te resemnezi.Nimic mai fals. Resemnarea si acceptarea a ceea ce ni se ofera de catre ceilalti, e tocmai semnatura pe care ne-o punem pe actul de renuntare la propria libertate.

Dupa ce am relatat modalitatile in care putem scapa de libertatea personala, putem trage cateva concluzii:

1. Libertatea umana poate fi constransa doar de noi insine. Noi suntem singurii care pot decide, daca alegem sa ne folosim sau nu dreptul la libertate. Acest lucru necesita multa sinceritate si putere de discernamant. Dincolo de asta, avem doar o problema de perceptie.

2.    Marea majoritate a oamenilor are nevoie sa fie condusa, e incapabila si mai ales nedoritoare de a fi pusa in fata propriilor decizii. Totul se rezuma la asumarea responsabilitatilor aferente si e, evident, mult mai comod sa fii scutit de aceasta imprejurare.

3.    Banul ca rau necesar al societatii noastre este primul ucigas al libertatii umane. Prin toate cele atat de ravnite, pe care le aduce dupa el (bogatie, putere, respect, teama s.a.) este unul dintre cele mai simple elemente de dezechilibru. Cei care urmaresc in mod deosebit problema banului sunt prizonieri fara discutie intr-un miraj atat de nefiresc si, in acelasi timp, atat de greu de depistat pentru marea majoritate: niciodata nu vei avea multumirea, ca ai acumulat suficient, intotdeauna va exista mai mult.

4.    Constrangerile exterioare pe care le percepem sunt de fapt false si pot avea relevanta si influenta asupra noastra, in masura in care le permitem. Cele mai mari piedici si cele mai greu de surmontat sunt, de fapt, cele pe care ni le impunem noi insine.

Pana la urma, trebuie sa recunoastem ca, desi nu e convenabil pentru comoditatea multora dintre noi, suntem ca oameni extraordinar de liberi. Avem totusi, de cand ne nastem, un dusman teribil: propria fire.

Articol scris de Tea Cristescu, utilizator Aimee.ro, resurse pentru dezvoltare personala si evolutie spirituala

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *