Inteligenta emotionala EQ

Sistemul clasic de educatie si creativitatea

sistemul clasic de educatie si creativitatea - Aimee.ro resurse pentru dezvoltare personala si evolutie spirituala
Astazi va prezentam un discurs extraordinar sustinut  de Ken Robinson in cadrul conferintelor TED, referitor la importanta creativitatii in educatia copiilor. Iata mai jos filmuletul cu subtitrarea in limba romana si transcrierea discursului:

Pentru subtitrarea in limba romana, apasati butonul “View subtitles”:

“Sunt interesat de educatie, iar ceea ce descopar este, de fapt, ca toata lumea este interesata de educatie. Voi nu? Mi se pare foarte interesant. Daca esti la o petrecere, si spui ca lucrezi in educatie – de fapt, nu mergi prea des la petreceri, sincer, daca lucrezi in educatie. Nu esti invitat.

Dar daca esti la o petrecere si esti intrebat “Cu ce te ocupi?” si spui ca lucrezi in educatie, poti sa vezi cum se albesc la fata, si zic: “O, Doamne, de ce eu? Singura mea iesire din intreaga saptamana.” Dar daca ii intrebi despre educatia lor, te pun la perete.

Pentru ca este unul din acele lucruri care ii defineste pe oameni, am dreptate? Ca si religia, banii si alte lucruri. Am un mare interes in educatie, si cred ca toti avem. Avem un imens interes investit in ea, partial pentru ca educatia este cea care ar trebui sa ne duca spre acest viitor pe care nu il putem intelege.

Daca ne gandim, copiii care incep scoala anul acesta se vor pensiona in 2065. Nimeni nu are nicio idee cum va arata lumea peste 5 ani. Si totusi, ar trebui sa-i educam pentru acest viitor. De aceea, cred ca imprevizibilul acestei situatii este extraordinar. Am cazut cu totii de acord asupra capacitatii extraordinare de inovare de care dispun copiii. Toti copiii au talente extraordinare. Si noi le risipim, fara mila.

Vreau sa vorbesc despre educatie si despre creativitate. Afirmatia mea este ca, in zilele noastre, creativitatea este la fel de importanta ca nivelul cunostintelor si ar trebui sa le acordam aceeasi importanta.

Am auzit o poveste deosebita recent – si imi place sa o spun – despre o fetita la ora de desen. Avea 6 ani si statea in spate, desenand, iar profesoara a spus ca aceasta fetita aproape niciodata nu era atenta, dar la ora aceea era. Profesoara a fost fascinata si a mers la ea, si a intrebat-o :”Ce desenezi?” Iar fetita a spus :”Il desenez pe Dumnezeu.” Profesoara a spus: Dar nimeni nu stie cum arata Dumnezeu.” Iar fetita i-a raspuns: “Vor sti intr-un minut.”

Copiii incearca in permanenta lucruri noi. Daca nu stiu, vor incerca oricum. Nu le e teama de greseala. Nu vreau sa spun ca a gresi este acelasi lucru cu a fi creativ. Ceea ce stim insa este ca, daca nu esti pregatit sa gresesti, nu vei veni niciodata cu ceva original. Pana ajung adulti, cei mai multi copii pierd acea capacitate. Le e frica de greseli.

Ne conducem si companiile in felul acesta. Stigmatizam greselile. Si acum avem sisteme nationale de educatie care considera greselile cel mai prost lucru pe care il poti face. Iar rezultatul este ca educam oamenii sa isi piarda capacitatile creative. Picasso a spus odata: “Toti copiii se nasc artisti. Problema este a ramane artisti pe masura ce crestem.” Chiar cred asta : “Creativitatea este pierduta pe masura ce crestem. “Sau mai degraba, suntem educati sa o pierdem.

De ce se intampla asa? Am locuit in Stratford-pe Avon pana acum aproximativ 5 ani. Am locuit intr-o zona numita Snitterfield, chiar langa Stratford, care este locul de nastere al tatalui lui Shakespeare. Sunteti loviti de un nou gand? Eu am fost. Nu v-ati gandit niciodata ca Shakespeare avea un tata, nu? Pentru ca nu vi-l imaginati pe Shakespeare copil, nu? Shakespeare avand 7 ani? Eu nu m-am gandit niciodata la asta. Adica, a avut sapte ani la un moment dat, nu? A avut pe cineva ca profesor de engleza, nu? Cat de enervant ar fi fost acest lucru? Adica :”Shakespeare, treci la culcare, acum!” si “Pune jos stiloul”, “Nu mai vorbi asa. Induce pe toata lumea in eroare.”

Ceva te impresioneaza cand te muti in America si in alte tari de pe intinsul lumii: fiecare sistem educational de pe Pamant are aceeasi ierarhie a disciplinelor. Nu conteaza unde mergi. Ai crede ca e altfel, dar nu e. Primele sunt matematica si limbile, apoi stiintele umaniste, iar ultimele sunt artele. Peste tot pe Pamant. Si in aproape fiecare sistem, de asemenea, exista o ierarhie in cadrul artelor. Arta si muzica au de obicei un statut mai ridicat in scoli decat drama si dansul. Nu exista un sistem educational pe Planeta care ii invata dansul in fiecare zi pe copii in acelasi mod in care ii invata matematica. De ce?

Cred ca matematica este foarte importanta, dar si dansul este. Copiii danseaza tot timpul daca le este permis, cu totii o facem. Cu totii avem un corp, nu? Am ratat ceva?

Sincer, ceea ce se intampla este, ca, pe masura ce copiii cresc, incepem sa-i educam progresiv de la sold in sus. Si apoi ne concentram asupra capului. Si mai ales pe emisfera rationala.

Daca ar fi sa vizitezi sistemul de invatamant, ca si extraterestru, si ai spune “La ce foloseste sistemul public de educatie?” cred ca ar trebui sa concluzionezi – daca te uiti la rezultate, la cine reuseste in acest sistem, cine face totul asa cum ar trebui, cine primeste toate laudele, cine sunt castigatorii – cred ca ar trebui sa concluzionezi ca intregul scop al educatiei publice in intreaga lume este de a produce profesori universitari.

Nu e asa? Ei sunt oamenii ce se situeaza acolo sus. Si eu am fost unul. Imi plac profesorii universitari, dar nu ar trebui sa-i consideram realizarea suprema a umanitatii. Sunt doar o forma de viata, o alta forma de viata. Dar sunt cumva ciudati, si spun asta cu afectiune pentru ei.

E ceva ciudat cu profesorii pentru ca ei traiesc foarte mult la nivelul mintii. Si preponderent in emisfera logicii si a ratiunii. Sunt separati de trup, literal vorbind. Isi privesc corpul ca o forma de transport pentru capul lor, nu? Este un mod de a-si duce capul la intalniri. Daca vreti dovada reala a experientelor autoscopice, mergeti la o conferinta rezidentiala a academicienilor seniori, si asistati la discoteca din ultima seara. Si acolo veti vedea, barbati si femei adulte zvarcolindu-se fara control, fara ritm, asteptand sfarsitul pentru a putea merge acasa sa scrie o lucrare despre ea.


Sistemul nostru de invatamant este construit pe ideea de abilitate academica. Si exista un motiv. Intregul sistem a fost inventat – in jurul lumii, nu au existat sisteme publice de educatie inainte de secolul 19. Toate au fost implementate pentru realizarea nevoilor industrialismului.

Astfel ca ierarhia se bazeaza pe doua idei. Prima, ca cele mai folositoare materii pentru munca sunt cele mai importante. Probabil ca ati fost indepartati de lucruri ce va placeau in scoala pe cand erati copii, pe motiv ca nu veti obtine o slujba facand acel lucru. Corect? Nu canta, nu vei fi muzician; nu urma artele, nu vei fi un artist. Sfat bun altadata, insa acum, total gresit.

Intreaga lume este cuprinsa intr-o revolutie. Iar a doua este abilitatea academica, ce a ajuns sa domine viziunea noastra asupra inteligentei, pentru ca universitatile au creat sistemul dupa propria lor imagine. Daca ne gandim la asta, intreg sistemul public de educatie din jurul lumii este un proces prelungit de intrare la universitate.

Iar consecinta este ca multi oameni talentati, destepti si creativi, cred ca nu sunt, pentru ca lucrul la care erau buni in scoala nu era apreciat, sau era chiar stigmatizat. Nu cred ca ne permitem sa mai mergem pe acest drum. In urmatorii 30 de ani, din punctul de vedere al UNESCO, mai multi oameni vor absolvi o forma de invatamant in intreaga lume, decat toti cei de la inceputul istoriei. Mai multi oameni, si este combinatia tuturor lucrurilor despre care am vorbit- tehnologia si efectele de transformare asupra muncii, demografia si cresterea exploziva a populatiei.

Brusc, diplomele nu mai valoreaza nimic. Nu este adevarat? Cand eram student, daca aveai o diploma, aveai un loc de munca. Daca nu aveai un loc de munca, era pentru ca nu voiai unul. Si, sincer, eu nu voiam unul. Dar acum copiii cu diplome de cele mai multe ori se intorc acasa si continua cu jocurile video, pentru ca ai nevoie de un master unde inainte era suficient o licenta, si acum ai nevoie de un doctorat pentru cealalta. Este un proces de inflatie academica. Si indica faptul ca intreaga structura a educatiei fuge de sub picioarele noastre.

Trebuie sa regandim radical viziunea asupra inteligentei. Stim trei lucruri despre inteligenta. Unul, este diversificata. Privim lumea sub toate modurile in care o experimentam. Vizual, prin sunete, chinestezic. In termeni abstracti, in miscare. Doi, inteligenta este dinamica. Daca privim interactiunile unui creier uman, asa cum am auzit, inteligenta este admirabil de interactiva. Creierul nu este impartit in compartimente. Creativitatea-procesul de creare a ideilor originare ce au valoare-cel mai adesea provine din interactiunea modurilor disciplinare diferite de a vedea lucrurile. Apropo, exista un trunchi de nervi ce conecteaza cele doua jumatati ale creierului numit corpus callosum. Este mai gros la femei. Probabil de aceea femeile sunt mai bune la activitati multiple.

Un al treilea lucru despre inteligenta este ca e distincta. Scriu o noua carte momentan, numita “Epifanie”, bazata pe o serie de interviuri cu oameni, despre cum si-au descoperit talentul. Sunt fascinat despre modul in care oamenii au ajuns acolo. A pornit de la o discutie ce am avut-o cu o femeie extraordinara despre care probabil majoritatea oamenilor nu au auzit niciodata, se numeste Gillian Lynne. E coregrafa si toti stiu munca ei. A facut coregrafie pentru “Pisicile” si “Fantoma de la Opera.” E extraordinara.

Faceam parte din comisia “Royal Ballet”, in Anglia. Am luat masa cu ea si am intrebat-o : “Cum ai devenit dansatoare?” Iar ea a spus ca a fost interesant, cand era in scoala, nu avea nicio speranta. Cei de la scoala, in anii ’30, au scris o scrisoare parintilor ei : “Credem ca Gilliam are o problema da invatare.” Nu se putea concentra, era agitata. Cred ca acum am spune ca avea ADHD. Asta era in anii 1930, iar ADHD-ul nu se inventase inca. Nu era o boala disponibila. Oamenii nu stiau ca o pot avea.

S-a dus sa vada un specialist. A intrat in aceasta incapere cu lemn de stejar cu mama ei, si a fost pusa sa stea pe scaun, timp in care specialistul a vorbit cu mama ei. La sfarsit, doctorul i-a zis: “Trebuie sa vorbesc intre 4 ochi cu mama ta. Asteapta aici, ne vom intoarce curand. “Au iesit si au lasat-o. Iesind din camera, el a pornit radio-ul de pe birou. Si cand au iesit din camera, el a spus catre mama ei: “Doar stati si priviti-o”.

In momentul in care au parasit incaperea, ea era in picioare, miscandu-se pe ritmul muzicii. Au urmarit-o si s-a intors catre mama ei si a spus: “Gillian nu este bolnava, este dansatoare. Duceti-o la scoala de dans.” Si am intrebat-o: “Ce s-a intamplat?” “Mama m-a dat la scoala de dans. Nu-ti pot spune cat de frumos a fost. Era o incapere plina de oameni ca mine. Oameni ce nu puteau sta linistiti. Oameni ce trebuiau sa se miste pentru a gandi. Faceau balet, jazz, dans modern, dans contemporan.”

A obtinut o auditie la “Scoala Regala de Balet”, a devenit dansatoare solo si a avut o cariera stralucitoare la “Royal Ballet.”Si-a facut propria companie “Societatea de dans Gillian Lynne”, l-a intalnit pe Andrew Lloyd Webber. E responsabila pentru unele dintre cele mai de succes productii muzicale din istorie, si este multimilionara. Un alt medic poate ca i-ar fi dat medicamente si i-ar fi spus sa se calmeze.

Sistemul nostru educational ne-a imbolnavit mintea cu privire la modul in care am ajuns efectiv sa “consumam” planeta, pentru confort temporar. Si pentru viitor, asta nu ne va servi.

Trebuie sa regandim principiile fundamentale de educatie a copiilor. Am gasit un citat frumos din Jonas Salk, care a spus: “Daca toate insectele ar disparea de pe Pamant, in 50 de ani, intreaga viata de pe Pamant ar inceta. Daca toate fiintele umane ar disparea de pe Pamant, in 50 de ani, toate formele de viata ar prospera.” Si are dreptate.

Trebuie sa fim atenti, sa folosim darul imaginatiei inteligent, pentru a indeparta unele din aceste scenarii. O putem face prin aprecierea capacitatilor noastre creative. Sarcina noastra este sa educam intreaga noastra fiinta, pentru a face fata acestui viitor. E posibil ca noi sa nu vedem acest viitor, dar copiii nostri il vor vedea. Sarcina noastra este sa-i ajutam sa faca ceva din el.”

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *