Inteligenta emotionala EQ

Lucrul cu emotiile noastre: maturitatea emotionala

maturitateaemotionala
Aria emotionala a vietii noastre este vitala in procesul nostru de crestere catre libertate si intregire. Suntem fiinte spirituale. Venim dintr-un plan al realitatii in care densitatea si realitatea pamanteasca ne erau necunoscute. Incercam de-a lungul vietii noastre sa exprimam energia cosmica aici pe Pamant. In decursul acestor incercari de exprimare, se construiesc multe traume. Corpul nostru emotional devine afectat de nenumarate rani, care aduna in jurul lor emotii. 

Cine merge pe calea cresterii interioare stie importanta emotiilor: nu e recomandat sa le reprimam, ci ar fi bine sa ne impacam cu ele intr-un anumite fel si, intr-un final, sa le eliberam. Dar modul in care functioneaza emotiile nu ne este la fel de clar.

In primul rand, vreau sa fac o distinctie intre emotii si sentimente: emotiile sunt energiile de exprimare a neintelegerilor iar sentimentele sau energii care sunt o forma de intelegere superioara. Sentimentele sunt profesorii nostri, in timp ce emotiile sunt copiii.

Emotiile sunt energii care au o manifestare clara in corpul fizic. Emotiile sunt reactii la lucruri pe care nu le intelegi. Imagineaza-ti ce se intampla atunci cand esti stapanit de furie. De exemplu, cineva iti raneste sentimentele in mod neasteptat si tu devii furios. Poti simti asta foarte clar in corpul tau; in anumite locuri poti simti tensiuni. Aceasta tensiune psihica care urmeaza dupa un soc energetic arata ca exista ceva ce nu intelegi. Exista o energie care vine catre tine si pe care o simti nejustificata. Sentimentul ca esti tratat nedrept si neintelegerea acestui sentiment se manifesta printr-o emotie. Emotia este exprimarea neintelegerii si este o explozie energetica urmata de eliberare.

Cand se intampla asta, te confrunti cu urmatoarea alegere: Ce voi face cu aceasta emotie? Imi voi motiva comportamentul actual prin asta? Voi folosi emotia ca pe o benzina a reactiilor mele catre alti oameni sau voi permite emotiilor mele doar sa fie voi actiona dintr-un alt loc, mai asezat si mai linistit din mine?
Inainte sa raspund la aceasta intrebare, voi vorbi despre ce inseamna sentimentele.
Emotiile sunt o explozie a neintelegerii pe care o poti percepe in corp. Sentimentele, pe de alta parte, sunt de natura diferita si sunt percepute diferit. Sunt mai tacute decat emotiile. Sunt soaptele sufletului care te ating prin adieri usoare, ca o stiinta interioara sau o actiune intuitiva care ulterior pare sa fi fost foarte inteleapta.

Emotiile au intotdeauna ceva foarte intens si dramatic in ele. Sa ne gandim la atacurile de panica, frica, furie sau tristete profunda. Emotiile pun stapanire pe tine si te trag departe de centrul tau spiritual. In momentul in care esti complet emotional, esti plin de un tip de energie care te trage departe de centru si de claritatea ta interioara. In acest fel, emotiile sunt ca niste nori care sunt pe cer inainte sa apara soarele.

Nu vreau sa spun nimic impotriva emotiilor. Emotiile nu ar trebui reprimate; ele sunt foarte folositoare ca un mijloc de a ne cunoaste intim pe noi insine. Dar as vrea sa punctez care este natura energiei emotionale: este o explozie cauzata de neintelegere. Emotiile te duc departe de propriul tau centru.

Sentimentele, pe de alta parte, te aduc mai profund in tine insuti si in propriul tau centru. Sunt asociate cu ceea ce numesti intuitie. Sentimentele exprima o intelegere profunda, un fel de intelegere care transcende si emotiile si mintea.
Sentimentele isi au originea intr-un taram non-fizic, in afara corpului. De aceea, ele nu sunt clar localizate intr-un loc in corpul fizic. Adu-ti aminte ce se intampla cand simti ceva, o atmosfera sau o dispozitie, sau cand ai presentimene despre o situatie. Este un tip de cunoastere in interior care pare sa vina din exterior si care nu este o reactie din tine catre ceva extern. Vine din senin. Intr-un asemenea moment, poti simti ca ceva se deschide in chakra inimii.
Sunt multe momente in care o asemenea cunoastere din interior vine catre tine. De exemplu, poti sti ceva despre cineva fara sa fi vorbit cu acea persoana. Poti simti ceva despre cineva si apoi, acel lucru va juca un rol important in relatia dintre voi. Asemenea lucruri nu sunt usor de surprins in vorbe-este pur si simplu un sentiment-si mai mult ca sigur nu e usor de inteles prin minte. Sunt momente in care mintea devine sceptica, spunandu-ti ca inventezi lucruri si ca o iei razna.

As vrea sa mentionez alta energie care este mai mult de natura sentimentala decat emotionala. Este vorba de bucurie. Este un fenomen care poate transcende emotionalul. Uneori poti simti un fel de bucurie interioara care te ridica fara un motiv particular. Simti divinitatea in interior si o conexiune intima cu tot ceea ce exista. Un asemenea sentiment poate veni la tine atunci cand te astepti mai putin. E ca si cum ceva mai mare te atinge sau e ca si cum tu ai atinge o realitate mai mare. Sentimentele par ca vin la tine din senin. Emotiile, pe de alta parte, au intotdeauna o cauza imediata, clara: un declansator in lumea exterioara care iti apasa butoanele.

Sentimentele isi au originea in dimensiunea Sinelui tau superior. Ai nevoie sa fii foarte linistit in interior pentru a surprinde aceste soapte din inima ta. Emotiile iti pot perturba linistea si pacea interioara. De aceea este vital sa devii calm emotional si sa vindeci si sa eliberezi emotiile reprimate. Numai din linistea sentimentelor care te conecteaza cu sufletul tau poti lua decizii echilibrate.
Fiind tacut si impaciuitor, poti simti cu toata fiinta ta ceea ce este bine pentru tine intr-un anumit moment. Luand decizii bazate pe emotii, iei decizii dintr-o pozitie necentrata. Ai nevoie sa eliberezi emotiile mai intai si apoi sa intri in legatura cu miezul tau interior in care exista claritate.

Acum, as vrea sa intru in chestiunea legata de cum putem sa ne tratam emotiile.
Sentimentele sunt profesorii si emotiile sunt copii. Paralela dintre a fi emotional si a fi precum un copil este chiar foarte semnificativa. Copilul tau interior este sediul emotiilor tale. De asemenea, exista o asemanare tulburatoare intre modul in care iti lucrezi propriile emotii si modul in care te comporti cu copii.

Copiii sunt onesti si spontani in emotiile lor, nu le ascund si nu le reprima pana cand adultii ii incurajeaza sa faca asta. Faptul ca ei isi exprima in mod spontan emotiile nu inseamna neaparat ca copiii isi experimenteaza emotiile insa intr-un mod echilibrat. Oricine stie ca copiii pot fi purtati de emotiile lor de furie, frica sau tristete si sunt adesea incapabili sa le spuna stop. In asemenea situatii, copilul se poate scufunda in propriile emotii si deveni neechilibrat.
Unul din motivele pentru care exista acest emotional dus la extrem este acela ca copilul tocmai a parasit o lume in care exista nu exista granite. In dimensiunea eterica sau astrala, nu exista asemenea restrictii sau limitari precum exista in taramul fizic, in corpul fizic. Emotiile copilului sunt reactii ale neintelegerii acestei realitati fizice. De aceea, cand creste, copilul are nevoie de suport pentru a face fata emotiilor. Este o parte importanta a procesului sau de crestere si armonizare.
Cum faci fata emotiilor, in tine insuti sau fata de ceilalti?

Emotiile nu ar trebui judecate sau reprimate. Emotiile sunt parti vitale din noi ca fiinte umane si, de aceea, e nevoie sa fie respectate si acceptate. Poti privi la emotiile tale ca la copiii tai, care au nevoie de atentie, respect si ghidare din partea ta.
O emotie poate fi vazuta ca o energie care vine inspre tine pentru vindecare. De aceea, este important sa nu fii complet luat pe sus de emotii, ci sa ramai capabil sa le privesti dintr-o pozitie neutra. Este important sa ramai constient. Putem sa spunem astfel: nu ar trebui sa-ti reprimi emotiile, dar nici nu ar trebui sa te scufunzi in ele. Pentru ca atunci cand te scufunzi in ele, cand te identifici complet cu ele, atunci copilul din tine devine un tiran care te va conduce pe cai departate de centrul tau real.

Cel mai important lucru pe care il poti face cu emotiile este sa le permiti sa existe, sa simti toate aspectele lor, fara sa pierzi constientizarea. De exemplu, poti invita furia sa fie complet prezenta, o poti experimenta in corp in anumite locuri, in timp ce ramai neutru, observand. Un astfel de tip de constientizare inseamna vindecare. Astfel imbratisezi emotia, care este o forma de ne-intelegere, cu intelgere. Aceasta este alchimie spirituala.

Sa explicam printr-un exemplu. Copilul tau s-a ranit la genunchi, lovindu-se de masa. Este suparat, tipa de durere si loveste in masa pentru ca este furios pe acel obiect. Considera masa ca este sursa durerii. Ghidarea emotionala in acest moment presupune ca parintele sa-si ajute mai intai copilul sa-si numeasca experienta. “Esti furios, nu-i asa, simti durere, nu-i asa?” Numirea experientei este esentiala. Transferi radacina problemei de la masa inspre copil. “Nu e vorba de masa, este vorba de tine care esti ranit, e vorba de tine care esti furios. Si da, iti inteleg emotia!”

Parintele imbratiseaza emotiile copilului cu intelegere si dragoste. In momentul in care copilul se simte inteles si recunoscut, furia lui scade treptat. Durerea fizica poate fi inca prezenta. Dar rezistenta la durere si furia din jurul ei se poate disipa.Copilul citeste compasiune si intelegere in ochii parintelui iar asta ii relaxeaza si ii usureaza emotiile. Masa, cauza emotiilor, nu mai este relevanta. In imbratisarea emotiilor cu intelegere si compasiune, mutam atentia copilului din afara in interior si il invatam sa-si asume responsabilitatea propriilor emotii. Ii arati faptul ca reactiile la un declansator din exterior nu este un dat, ci o chestiune de alegere. Iti poti alege neintelegerea sau intelegerea. Iti poti alege sa lupti sau sa accepti. Poti alege.

Asta se aplica si relatiei cu propriile emotii, cu propriul copil interior. Permitand emotiilor sa existe, numindu-le si facand un efort sa le intelegem, inseamna ca respectam cu adevarat si pretuim copilul nostru interior. Facand schimbul dinspre exterior spre interior, asumandu-ne responsabilitatea pentru emotii, ne ajuta sa ne cream un copil interior care nu vrea sa raneasca pe nimeni si care nu se simte victimizat. Emotiile puternice de furie, tristete sau frica au intotdeauna in ele o componenta de lipsa de putere, prin sentimentul ca esti victima a ceva din afara ta. Atunci cand te concentrezi mai putin pe circumstantele din afara ta si mai mult pe reactia si durerea ta, nu mai acorzi putere lumii din exterior ca fiind cauza emotiilor tale. Nu-ti pasa atat de mult de factorul declansator al emotiei. Te intorci complet catre tine insuti si iti spui tie insuti: “Asta a fost reactia mea si inteleg de ce. Inteleg de ce ma simt asa cum ma simt si am de gand sa ma sprijin pe mine insumi in aceasta problema.”

A te intoarce catre emotiile tale intr-o asemenea maniera iubitoare este eliberator. Cere un anume tip de autodisciplina. Eliberarea realitatii exterioare din identificarea cu sursa raului si asumarea completa a responsabilitatii inseamna recunoasterea faptului ca ai ales sa reactionezi intr-un anume fel. Incetezi sa te mai certi legat de cine are sau nu dreptate, cine este de condamnat sau nu si pur si simplu eliberezi intregul lant al evenimentelor care s-au intamplat dincolo de controlul tau. “Experimentez acum aceasta emotie in deplina constientizare a faptului ca aleg sa fac asta”. Asta inseamna sa imi asum responsabilitatea. Asta inseamna curaj.

continuarea in urmatorul articol 

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *