Inteligenta emotionala EQ

Lucrul cu emotiile noastre: maturitatea emotionala (partea a doua)

maturitateaemotionala
Autodisciplina inseamna sa renunti la a avea dreptate si  la a fi o victima neajutorata. Sa renunti la a te simti furios, neinteles si la toate expresiile victimizarii care, uneori, din obisnuinta, ne pot aduce chiar si sentimente placute. Cu adevarat, pretuim emotiile care ne enerveaza cel mai mult. A ne asuma responsabilitatea pentru ele este un act de umilinta. Inseamna sa fim onesti cu noi insine, chiar si in cele mai slabe momente ale noastre.

In acelasi timp, acest act al intoarcerii catre interior cere o mare compasiune pentru noi insine. Emotia pe care esti pregatit sa o infrunti ca fiind creatia ta trebuie privita cu intelegere. Ai ales furia de data asta. Compasiunea fata de tine iti poate spune: Ok, pot vedea de ce am ales asta si pot intelege. Poate ca data viitoare, cand vei simti dragostea si suportul in interior, nu vei mai fi inclinat sa mergi pe aceeasi cale.

Acesta este adevaratul rol al constientizarii in autovindecare. Asta inseamna alchimia spirituala. Constientizarea, nu lupta si respingerea. E nevoie doar sa inconjuram intunericul de constientizare, sa inconjuram energiile neintelegerii cu intelegere si sa transformam astfel metalele de rand in aur. Constientizarea si dragostea sunt esentiale. A fi constient inseamna sa permiti existenta a ceva si sa inconjori acel ceva cu dragoste si compasiune.

Poate gandesti ca doar constientizarea nu este suficienta pentru a depasi problemele emotionale. Poti spune: stiu ca imi reprim emotiile, stiu care este cauza, sunt constient dar problema nu dispare. In acest caz, exista o rezistenta subtila, in interior, legata de acea emotie. Iti pastrezi emotia la distanta, de frica sa nu fii coplesit de ea. Dar nu poti fi niciodata coplesit de o emotie cand alegi in mod constient sa ii permiti sa existe.

Atat timp cat iti tii emotiile la distanta, esti in razboi cu ele. Te lupti cu emotiile si ele se vor intoarce impotriva ta cand te astepti mai putin. Nu le poti tine in afara ta la nesfarsit. Se vor manifesta in corp sub forma de tensiuni sau sub forma unui sentiment de depresie. Cand te simti “la pamant” sau in dispozitie de razboi, acesta este un semn clar ca reprimi anumite emotii.

Ai nevoie sa permiti emotiilor sa intre pe deplin in constiinta ta. Daca nu stii exact ce emotii se afla acolo, poti incepe prin a simti tensiunile din corpul tau. Ele sunt o poarta de acces catre emotii. In corpul tau sunt adunate toate. De exemplu, daca simti durere sau tensiune in zona stomacului, poti sa incepi sa constientizezi ce se intampla acolo si poti intreba ce se intampla. Permite celulelor corpului sa-ti vorbeasca. Sau imagineaza-ti ca in acea zona se afla un copil. Roaga copilul sa-ti arate ce emotie predomina in interiorul lui.

Sunt cateva moduri prin care te poti conecta cu emotiile tale. Este vital sa constientizezi ca toata acea energie care s-a blocat in emotii vrea, de fapt, sa se miste. Aceasta energie vrea sa fie eliberata si de aceea iti bate la usa sub forma unor dureri fizice sau sub forma stresului sau depresiei. Pentru tine este un mod de a te deschide cu adevarat si de a fi cu adevarat deschis inspre a simti emotii.

Emotiile sunt parte din realitatea pamanteasca, dar nu ar trebui sa puna stapanire pe tine. Emotiile sunt precum norii pentru soare. De aceea, e foarte important sa fim constienti de emotiile noastre si sa le tratam in mod constient. Este mult mai usor sa intram in contact cu sufletul nostru sau cu miezul nostru launtric, cand avem un corp emotional echilibrat.

In societatea noastra, exista o confuzie majora legata de emotii. Din muntele de confuzii una importanta este legata de cum sa ne crestem copiii. Copiii sunt mult mai spontani emotional decat suntem noi ca adulti. Asta creeaza mari dificultati. Daca se depasesc anumite granite morale? Daca situatia scapa de sub control si apare haosul? Oare e bine sa-i disciplinam pe copiii sau sa-i lasam sa se exprime liber? Emotiile lor ar trebui sa fie sau nu controlate?

Ce este important in cresterea copilului este ca ei sa invete sa-si inteleaga propriile emotii, de unde vin ele si sa-si asume responsabilitatea pentru ele. Cu ajutorul adultului, copilul poate invata sa-si vada emotiile ca explozii de neintelegere. Aceasta intelegere il va feri pe copil de experienta de a se sufoca in propriile emotii sau de a scapa emotiile de sub control. Intelegerea il elibereaza si il aduce inapoi inspre centrul fiintei, fara a-si reprima emotiile. Parintii isi pot invata copilul sa faca fata emotiilor, fiind un exemplu viu al acestui proces.

Toate intrebarile pe care le ai referitor la cum sa te comporti cu copiii tai se refera si la tine. Cum faci fata tuturor emotiilor? Esti dur cu tine? Cand te simti furios sau trist o perioada, te disciplinezi spunandu-ti: “Haide, aduna-te si mergi mai departe!” Iti suprimi emotiile? Simti ca autodisciplina este buna si necesara? Cine te-a invatat asta? Un parinte?

Sau mergi in extrema cealalta? Te scufunzi in emotii, fara sa vrei sa le dai drumul. Si faci asta des. Poate ai simtit mult timp ca ai fost o victima a anumitor situatii din afara ta: de exemplu, modul in care ai fost crescut, partenerul tau sau mediul tau de lucru. Intr-un anumit moment, poate ca a fost foarte eliberator pentru tine sa intri in legatura cu furia ta legata de lucrurile negative care te-au influentat. Furia poate sa te ajute sa scapi de aceste influente si sa mergi pe calea ta. Insa te poti indragosti atat de tare de furia ta incat nu mai vrei sa renunti la ea. In loc sa devina o poarta spre ceva, devine un mod de viata. O forma de victimizare iese la suprafata si nu poate aduce decat victimizare. Te impiedica sa stai cu adevarat in puterea ta.

Este foarte important sa-ti asumi responsabilitatea pentru emotiile tale si sa nu faci adevaruri absolute din ele. Cand le dai statut de adevar absolut, in loc sa te uiti la ele ca la explozii de neintelegere, iti vei baza actiunile pe ele si asta va duce la decizii necentrate. La fel se intampla cu copiii carora li se permite prea multa libertate emotionala. Devin salbatici si incontrolabili; devin un fel de mici tirani si asta nu este in regula. Haosul emotional este la fel de neplacut pentru copil cum este si pentru parinte.

Pe scurt, poti fi ori prea strict ori prea permisiv in tratarea emotiilor tale, si, prin analogie, in tratarea emotiilor copiilor tai. As vrea sa privesc putin inspre modul permisiv, pentru ca asta pare sa fie o problema astazi. Inca din anii 60 a existat o realizare colectiva cum ca suprimarea emotiilor iti mutileaza spontaneitatea, creativitatea si sufletul. Societatea pare ca va produce copii disciplinati si ascultatori carora le pasa mai mult de reguli decat de soaptele inimii si asta este o tragedie-pentru societate, ca si pentru individ.
Dar ce ne facem cu cealalta extrema, atunci cand permitem emotiilor sa preia conducerea si sa ne conduca viata?
Poti observa foarte bine in interiorul tau daca exista acolo emotii pe care sa le pretuiesti intr-un asemenea fel, incat sa le privesti ca fiind adevarul tau interior, si nu ca pe ceea ce sunt cu adevarat: explozii de neintelegere. Acestea sunt emotiile cu care esti identificat. Paradoxul este ca adesea exista emotii care iti cauzeaza multa suferinta. De exemplu: lipsa de putere (Nu ma pot abtine), controlul (Voi face fata), furia (E vina lor), sau durerea (Viata e mizerabila). Toate acestea sunt emotii care sunt dureroase si totusi, la un alt nivel, iti ofera ceva special de care sa te tii cu incapatanare, in interiorul tau.

Sa luam de exemplu lipsa de putere sau sentimentul de a fi victima. Pot exista avantaje secundare ale acestui patern emotional. Iti poate oferi un simt al sigurantei. Te elibereaza de anumite obligatii si resposabilitati. “Nu pot face nimic, nu-i asa?” Este un colt intunecat al sufletului, insa pare sa fie un loc sigur. Pericolul identificarii cu un asemenea patern emotional pentru o lunga perioada de timp este acela ca pierzi legatura cu libertatea ta interioara, cu miezul tau dumnezeiesc.
Au existat lucruri in viata ta care ti-au provocat, in mod justificabil, emotii de furie si resentimente. Asta s-a intamplat in tinerete sau inainte. E foarte important sa intri in legatura cu aceste emotii si sa devii constient de furia, tristetea sau alte energii pline de incarcatura din tine. Dar dintr-un anumit punct incolo, ai nevoie sa iti asumi responsabilitatea pentru emotiile tale, pentru ca ele constituie reactiile tale la un eveniment din exterior.

A fi centrat, a fi intr-o stare de claritate si de echilibru spiritual inseamna sa ne asumam intreaga responsabilitate pentru toate emotiile care exista in noi. Atunci poti recunoaste emotiile de furie din tine si spune in acelasi timp: asta a fost reactia mea la anumite evenimente. Imi invalui aceasta reactie cu intelegere, dar in acelasi timp intentionez sa o eliberez.
Viata nu este despre a avea dreptate; este despre a fi liber si intreg. Asadar, ar fi bine sa eliberam vechile raspunsuri emotionale care au format in interiorul nostru un stil de viata.

Aceasta este calea de mijloc dintre a ne suprima emotiile si a ne ineca in ele. Esenta cresterii spirituale consta in faptul de a nu ne suprima nicio emotie, si in acelasi timp in a ne asumam intreaga responsabilitate pentru ceea ce simtim. “Simt asta, aleg reactia asta, astfel incat pot sa o vindec.”

Sa ne asumam maiestria: acesta este mesajul.
Acceptand tot ceea ce exista in interiorul tau, te ridici deasupra a tot si devii un maestru. Pentru asta avem nevoie de multa disciplina: disciplina curajului si a onestitatii.

Asuma-ti maestria, devino maestrul emotiilor care te tulbura. Intra in legatura cu ele, asuma-ti responsabilitatea. Nu te lasa condus de ranile emotionale inconstiente care te blocheaza pe drumul catre libertatea interioara. Constientizarea vindeca. Nimeni nu-ti poate restaura puterea asupra propriilor emotii. Nu exista instrumente externe care sa-ti indeparteze aceste emotii. Cand devenim constienti de ele, cu determinare si compasiune, vor putea fi eliberate.

Nu transforma acest proces intr-unul mai dificil decat este. Calea spirituala este o cale simpla. Este calea dragostei de sine si a claritatii interioare. Nu cere o cunoastere specifica sau ritualuri specifice, reguli sau metode. Toate lucrurile de care ai nevoie pentru cresterea ta spirituala sunt in interiorul tau.

Permite sentimentelor tale sa-ti spuna ce este nevoie sa fie clarificat in interiorul tau. Ai incredere in intuitia ta. Lucreaza asupra ei. Crede in tine. Esti maestrul vietii tale, maestrul caii tale unice spre iubire si libertate.

 traducere din Pamela Kribbe, http://www.jeshua.net/

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *