Văd de foarte mult timp la noi în țară necesitatea de a ancora o spiritualitate împământată și echilibrată, care să fie un instrument cu ajutorul căruia știm să ne conținem toate aspectele din noi, și întunecate și luminoase, să ne luăm în stăpânire umbrele și întregul joc al proiecțiilor, pentru ca apoi să începem să vedem lucrurile așa cum sunt, în justa lor măsură.
Spiritualitatea care ne împuternicește cu adevărat în raportarea la toate aspectele vieții pe pământ și care ne construiește Ființa pe toate nivelele existenței ei, divine și profund umane, deopotrivă.
Eu fac acest lucru de mult timp în munca mea. Am făcut asta și din Romania, am făcut-o și din afara ei, atunci când am trăit în străinătate, fiind susținută de câmpul României oriunde m-am dus. Faptul că am trăit pentru o perioadă de câțiva ani în afara țării m-a ajutat să percep cu adevărat dimensiunea câmpului de abuz pe care stăm aici, la nivel colectiv.
Cumva, privind întregul sistem din afară, am putut să văd adevărata dimensiune a virusului abuzului care se manifestă la toate nivelele sistemului, de la nivel personal, familial, până la cele colective, sociale, educaționale etc. Cauzele acestui câmp uriaș de abuz sunt multe: pentru că avem multe traume transgeneraționale, pentru că încă e mult întuneric neprocesat în câmp, pentru că nu ne-am luat în stăpânire propriile umbre, pentru că facem by-pass spiritual în toate felurile etc.
Eu personal am simțit că mă pot întoarce în țară doar atunci când am făcut suficient din procesul de devirusare personală și am putut să mă raportez altfel la tot acest câmp colectiv, atât de greu de dus pentru mulți dintre noi.
La întoarcerea în țară, acum 2 ani, m-am bucurat să văd și să simt cum începe un proces de vindecare colectivă, la un cu totul alt nivel. Și văd din ce în ce mai mult cum niște tipare și modalități vechi de funcționare încep să se destructureze definitiv.
Dar, pentru asta, e un preț de plătit: e nevoie ca, pentru o perioadă, să iasă totul la suprafață pentru a fi văzut, integrat, transformat. Iar polarizarea uriașă prin care prin care trecem de ceva timp încoace, pe absolut orice subiect, deși e dureroasă, cred că pe undeva este parte din acest proces de vindecare colectivă. Și pe măsură ce dăm expresie acestui câmp colectiv pe care stăm, eu simt că începem să ne și vindecăm. Cu pași mici, e adevărat, însă începem să ne mișcăm.
Iar în perioada de profundă transformare prin care trecem cred că e nevoie ca fiecare să-și facă munca interioară reală, dincolo de poleială falsă și aparențe. Munca pe baza căreia să putem devirusa tot ceea ce e nevoie să se dizolve și să se destructureze în noi și în afara noastră, pentru a putea construi cu adevărat pe teren fertil, ceea ce avem de construit fiecare pe calea lui, în următorii ani.
Și, cumva, simt că mulți dintre noi de-abia de-acum încolo putem începe Calea cea adevărată, aliniată cu adevărat la sufletele noastre, dincolo de abuzuri, de tipare vechi, de oglinzi inversate, de manipulare și de tot ceea ce s-a hrănit din sufletele noastre aici în acest spațiu, pentru atât de mult timp.
E momentul pentru un timeline pur la nivel colectiv care, cumva, pentru mulți dintre noi, de-abia după această perioadă de purificare colectivă și de reașezare a lucrurilor începe să fie posibil, in adevăratul sens al cuvântului.
#CollectiveHealing
DaMaiDeparte.ro




