Singurul lucru care ne obosește este deconectarea de la Sine…

Nu Iubirea ne obosește. Nu relațiile ne obosesc. Nu oamenii. Nu munca ne obosește. Nu viața prea multă. Nu trăirea prea intensă. Nu schimbările sau lucrurile pe care trebuie să le lăsăm în urmă. Ne obosește deconectarea. Ne obosesc așteptările și agitația din noi. Ne obosesc obsesiile noastre. Ne obosește încrâncenarea, lipsa de flexibilitate. Judecățile. Neiubirea de sine. Obosim când nu mai știm să ne dăm seama cât suntem de nehrăniți, de flămânzi, de sărăciți și lipsiți de noi înșine.

E nevoie să învățăm să ne ținem atât de strâns în brațe pe noi înșine, încât să nu mai rămână nicio urmă de oboseală a deconectării și a separării. Să fim atât de mult acolo pentru noi, încât totul să se topească în grija și compasiunea pe care ne-o acordăm nouă înșine.

Să ne oprim, cu iubire și compasiune, să ne întrebăm:

Când ne-am îmbrățișat cu compasiune pe noi înșine ultima dată?
Când ne-am privit în oglindă și ne-am spus Mulțumesc?
Când ne-am oprit, am respirat, am pus mâinile pe inimă și am fost recunoscători pentru bătăile ei?
Când ne-am oprit din a analiza ce nu avem, ce nu am realizat, ce ne lipsește?
Când ne-am oprit din a hrăni ruminația, lipsa de bucurie din corp, lipsa noastră din noi înșine?

E momentul să o facem. La începutul acestui nou ciclu colectiv în care intrăm, e momentul să schimbăm tiparele vieții de zi cu zi. Pentru că zi după zi, alegere după alegere, ne construim viața.

Acum putem ieși din cercul vicios al așteptărilor și presiunilor pe care le punem pe noi înșine. Acum putem să ne îmbrățișăm inima, respirația, întreaga existență. Să ne fim alinare și iertare pentru cât de duri am fost învățați să fim cu noi. Să lăsăm o iubire mai mare decât cea mai mare iubire cunoscută vreodată pe Pământ să ne panseze toate rănile, în spațiul de compasiune profundă față de noi înșine.

De aici putem începe o viață dincolo de așteptări, în așteptarea a cine suntem cu adevărat însă. De aici putem începe să ne primim pe noi înșine, în totalitatea a cine suntem. Aici este locul de conectare cu Sinele, dincolo de orice oboseală, dramă, nevoie sau așteptare.