Pare o glumă, dar vine dintr-un loc de adevăr al modului în care ne simțim unii dintre noi în această perioadă extrem de intensă. Întreaga lume e întoarsă cu susul în jos iar luna iunie a adus o perioadă extrem de intensă și din punct de vedere energetic.
Luna iunie a fost un portal, o trecere mare între vechi și nou. Vechiul nu mai poate fi susținut, noul nu e încă aici în totalitate, așa că ne putem simți dezorientați sau chiar pierduți, deși cumva știm că suntem pe cale. Pierduți în direcția corectă...
Deci să ne imaginăm că suntem pe un munte, cunoaștem traseul și destinația, dar momentan ne-am rătăcit. Ce e de făcut în continuare? Ne așezăm, ne odihnim puțin? Așteptăm un semn? Ne căutăm calea singuri?
Care este direcția acum? Începe să se vadă, dar pare că încă nu putem acționa concret. E nevoie să lăsăm să se destructureze toate modurile în care ne agățam de vechi. Vechi moduri de configurare a realității și de cablare la realitate.
Unele lucruri trebuie schimbate complet, iar pentru altele trebuie doar făcut up-grade. Esența unor lucruri e nevoie să rămână și să fie dezvoltată pe o alta direcție. Ce este esențial se dezvoltă în direcția nouă în care mergem noi.
Și așa pierduți cum suntem, deși pe calea care ne va scoate la destinație în cele din urmă, ne putem adresa câteva întrebări pentru a începe să aflăm direcția:
Cât din planurile și visele de dinainte de această perioadă mai sunt valabile acum?
Cât din neîmplinirile de dinainte de această perioadă mai sunt valabile acum?
La ce am renunțat și ce a devenit mai important ca oricând?
Ce rămâne important indiferent de circumstanțe?
Uneori e nevoie de o perioadă în care să nu știm direcția. Ca să învățăm o altfel de siguranță. Acea siguranță care vine din alinierea cu un plan mai mare, împreună cu sentimentul de a ne simți în siguranță chiar dacă habar nu avem încotro ne îndreptăm. Să respirăm în certitudinea ființei noastre, dincolo de orice altă certitudine. Pentru că oricum nu avem nicio altă garanție.