piedici in calea fericirii
Ganduri (ne)insemnate

Piedici in calea fericirii

piedici in calea fericirii

piedici in calea fericirii

Pentru inceput de saptamana, va propunem o tema de reflectie care sa va calauzeasca pe parcursul intregii saptamani (si nu numai):

“Ceea ce urmeaza pot fi cele mai importante minute din viata voastra. Daca ati putea pricepe asta, ati fi fericiti. Ati fi fericiti pentru totdeauna. N-ati mai fi niciodata nefericiti.Nimic nu va mai avea puterea sa va raneasca.Este ca si cum ai arunca vopsea neagra in aer-aerul ramane nepatat.Nu colorezi niciodata aerul in negru.Nu conteaza ce ti se intampla, tu ramai neatins.Tu ramai in armonie.Exista fiinte umane care au dobandit acest lucru-ceea ce eu numesc calitatea de om.Nu starea aceea absurda de marioneta, care se zbate incoace si incolo, lasand evenimentele sau pe ceilalti oameni sa-ti spuna ce sa simti.

Prin urmare, voi continuati sa va simtiti asa, si definiti aceasta stare drept vulnerabilitate. Eu spun ca inseamna ca esti o marioneta.Deci, iti doresti sa fii o marioneta?Apesi pe un buton si gata, ai cazut; iti place? Dar daca refuzi sa te identifici cu oricare dintre aceste etichete, cele mai multe dintre grijile tale dispar.

De obicei, ceea ce va ingrijoreaza este ceea ce se intampla cu cariera voastra. Cine stabileste ce inseamna sa ai succes? Aceasta societate stupida! Principala preocupare a societatii este sa mentina societatea bolnava.Si cu cat iti dai seama mai repede de asta, cu atat mai bine! Bolnavi, fiecare dintre ei! Sunt tacaniti, sunt nebuni. Tu devii presedintele azilului de nebuni si esti mandru de aceasta, chiar daca nu inseamna nimic. A fi presedintele unei corporatii n-are nicio legatura cu faptul ca ai succes in viata. Daca ai multi bani, nu inseamna deloc ca ai si succes in viata.

Ai succes in viata atunci cand te trezesti! Atunci nu trebuie sa-ti ceri scuze nimanui, nu trebuie sa dai explicatii nimanui, nu dai doi bani pe ceea ce cred sau spun ceilalti despre tine. Nu ai griji; esti fericit. Asta numesc eu sa ai succes. Sa ai o slujba buna, sau sa fii renumit, sau sa ai o reputatie stralucita-nimic din toate acestea nu are absolut nicio legatura cu fericirea sau succesul. Nici una! Este total irelevant. Singurul lucru de care-i pasa unui astfel de om este ce vor crede copiii lui despre el, ce vor crede vecinii despre el, ce va crede sotia lui despre el. Ar fi trebuit sa devina faimos. Societatea si cultura noastra ne inoculeaza asta in cap, zi si noapte.

Oameni care au reusit? Ce au reusit? Au reusit sa faca din ei insisi niste prostanaci. Asta, deoarece si-au epuizat toata energia ca sa obtina ceva lipsit de valoare. Ei sunt speriati si confuzi, sunt niste marionete ca toti ceilalti. Uita-te la ei cum se preumbla tantos pe scena. Uite ce agitati devin, daca au o pata pe camasa. Asta numesti tu succes? Priveste cat ii sperie perspectiva ca s-ar putea sa nu fie realesi. Asta zici tu ca este succesul? Se lasa cotrolati, manipulati. Sunt niste oameni nefericiti. Sunt demni de compatimire. Nu se bucura de viata. Sunt permanent incordati si nelinistiti. Asta numesti tu existenta omeneasca? Si stii de ce se intampla asta? Dintr-un singur motiv: s-au identificat cu niste etichete. L-au identificat pe “eu” cu banii lor, cu slujba sau profesia. Aceasta a fost greseala lor.

Ati auzit de avocatul care s-a prezentat cu o reclamatie impotriva unui instalator? El i-a spus instalatorului: “Hei, m-ai taxat cu doua sute de dolari pe ora. Eu nu fac atatia bani ca avocat.” “Nici eu nu faceam atatia bani cand eram avocat!” Poti fi instalator sau avocat, om de afaceri sau preot, dar asta nu influenteaza nicidecum “eu”ul esential. Nu te afecteaza pe tine. Daca mi-as schimba profesia maine, ar fi exact ca si cum mi-as fi schimbat hainele. Eu am ramas neatins. Tu esti hainele tale? Tu esti numele tau? Tu esti profesia ta? Inceteaza sa te mai identifici cu ele. Pentru ca sunt trecatoare.

Cand intelegi asta cu adevarat, nicio critica nu te poate afecta. Nicio magulire sau lauda nu te pot afecta. Cand cineva spune:”Esti un tip minunat”, despre ce vorbeste? El vorbeste despre mine, nu vorbeste despre “eu”.

“Eu” nu este nici mare nici mic. “Eu” nu se confunda nici cu succesul, nici cu esecul. Nu este niciuna dintre aceste etichete. Acestea sunt lucruri trecatoare, care depind de criteriile pe care le stabileste societatea, care depind de conditionarea ta. Aceste lucruri depind de dispozitia persoanei cu care se intampla sa vorbesti chiar acum. Nu au nimic de-a face cu “eu”. “Eu” nu este niciuna din aceste etichete.”Mine” este in general egoist, prostesc, copilaresc-un prost cat toate zilele. Asadar, daca imi spui “Esti un prost” asta e un lucru pe care il stiu de ani de zile! De ce te identifici cu el? Acela nu este “eu”, este “mine”.

Vrei sa fii fericit? Fericirea continua nu are nicio motivatie. Adevarata fericire vine fara cauza.Tu nu ma poti face fericit. Tu nu esti fericirea mea. Tu ii spui unei persoane trezite:  “De ce esti fericit?”iar persoana care s-a trezit spune: “De ce n-as fi?”

Fericirea este starea noastra naturala. Fericirea este starea naturala a copiilor mici, carora le apartine imparatia cerurilor-pana ce ajung sa fie intoxicati si contaminati cu prostia societatii si a culturii. Pentru a dobandi fericirea, nu trebuie sa faci nimic, deoarece fericirea nu poate fi dobandita. Stie cineva de ce? Pentru ca o avem deja. Cum poti dobandi ceva ce ai deja?

Atunci, de ce nu traiesti experienta fericirii? Pentru ca trebuie sa renunti la ceva. Trebuie sa renunti la iluzii. Pentru a fi fericit, nu trebuie sa acumulezi ceva; trebuie sa renunti la ceva. Viata este usoara, este incantatoare.Ea este dificila doar pentru iluziile tale, pentru ambitiile tale, pentru lacomia si poftele tale.

Extras din “Constienta. Capcanele si sansele realitatii”, Anthony de Mello, Editura For You

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

3 comentarii

  1. “” Fericirea este starea naturala a copiilor mici, carora le apartine imparatia cerurilor-pana ce ajung sa fie intoxicati si contaminati cu prostia societatii si a culturii.””

    Am vazut odata o poza care circula pe email: un copilas dintr-o tara subezvoltata, agonizand si langa el un vultur care astepta cuminte.
    Sau o alta imagine cu un alt copilas care manca o coaja de paine nu departe de un cadavru.

    Tare as vrea sa stiu ce parere au depre starea de fericire a acestor copii, nenumaratii autori care scriu aceste carti.
    Cruda realitate e adesea alta decat teoriile astea de NLP si NewAge.

  2. adDisha spune:

    Ce tare! Imi place! Hmmm…in sfarsit, ADEVARUL!

  3. Niculina spune:

    Sa stai si sa astepti fericirea? Sa nu faci nimic? Cultura inseamna prostie, deci imbecilizare? Dragilor, am coborat din copac de mii de ani. Avem o istorie si avem un viitor, deci haide sa ne ocupam de aceste aspecte. Statutul, haina nu aduc fericire, dar o intretin. Sa ramanem toti instalatori?

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *