nu exista greseli sau darul muzicii jazz
Unora le place jazz-ul, iar altora nu…
Asa ca astazi va prezint un nou filmulet Ted.com, cu Stefon Harris, detinator al unui cvartet de improvizatie jazz. Dincolo de preferintele noastre muzicale, cred ca ar fi frumos sa primim cu totii in sufletele noastre mesajul din spatele acestui gen muzica: Singura greseala este atunci cand nu-l pot percepe pe celalalt. In rest, nu exista greseli. In aceasta experiente exista joc, creativitate, acceptarea celorlalti, aordarea la ceilalti, prezenta in momentul de fata. Nimic din toate astea nu poate fi considerat o greseala.
Ok, n-am idee ce vom canta. Nu o sa va pot spune ce e pana se intampla. Nu ma asteptam sa fie putina muzica inainte. Deci voi incepe cu ce-am auzit.
(Muzica)
(Aplauze)
OK, inainte de toate, sa-l aplaudam pe dl. Jamire Williams la tobe, (Aplauze) Burniss Travis la contrabas, (Aplauze) si dl. Christian Sands la pian.
(Aplauze)
Estrada pentru orchestra, cum o numim noi, e un spatiu incredibil. E intr-adevar un spatiu sacru. Unul din aspectele sacre este ca n-ai ocazia sa te gandesti la viitor sau la trecut. Aici intr-adevar traiesti momentul. Se iau o multime de decizii cand pasesti pe estrada.Nu aveam idee in ce gama urma sa cantam. Pe la mijloc, ne-am croit cumva drumul spre un cantec numit “Titi Boom”. Dar se putea intampla – poate da, poate nu. Toti asculta. Raspundem. N-ai timp de planuri.
Deci ideea unei greseli — Din perspectiva unui muzician de jazz e mai usor sa vorbesti despre greseala altuia. Cum percep o greseala cand sunt pe estrada — in primul rand, n-o vedem de fapt ca o greseala. Singura greseala este daca nu pot percepe ce a facut altcineva. Fiecare “greseala” este o oportunitate in jazz. E greu si sa descrii cum ar fi o nota ratacita.
De exemplu, daca as canta o culoare, ca si cum am canta la o paleta, ar suna cam asa…(Muzica) Daca Christian ar canta o nota — de exemplu FA (Muzica) Vedeti, astea se armonizeaza cu paleta de culori. Daca ai canta un MI — Toate astea se armonizeaza cu gama emotionala generala pe care o pictam. Dar daca ai canta un FA #, (Distonanta)pentru urechile majoritatii s-ar percepe ca greseala.
Voi arata, vom canta doar o secunda. Vom canta pe aceasta paleta. Si la un anumit moment, Christian va introduce acesta nota. Si noi nu vom reactiona. O va canta pentru o secunda si apoi ma voi opri, voi vorbi pentru o secunda. Vom vedea ce se intampla cand ne jucam cu aceasta paleta.
(Muzica)
S-ar putea conceptual percepe ca o greseala. Singurul fel in care as spune ca a fost o greseala este ca nu am reactiont la ea. A fost o ocazie care s-a pierdut. Deci e imprevizibil. Sa pictam acea paleta din nou. O va canta. Nu stiu cum vom reactiona, dar ceva se va schimba. Toti ii vom accepta ideile, sau nu.
(Muzica)
Deci vedeti, a cantat acea nota. Am sfarsit prin a crea o melodie din ea. Ritmul la tobe s-a schimbat de data asta. A devenit un pic mai ritmat, un pic mai intens ca replica la modul in care am raspuns eu. Deci nu e nici o greseala. Singura greseala ar fi daca nu-mi dau seama, daca fiecare instrumentist in parte nu realizeaza si nu accepta suficient de la colegii de orchestra ca sa incorporam ideea si sa acceptam creativitatea.
Jazzul, aceasta estrada e absolut uimitoare. Este o experienta purificatoare. Stiu ca vorbesc pentru toti cand spun ca n-o luam ca de la sine inteles. Stim ca a urca pe estrada si a canta e o binecuvantare. Cum se leaga toate astea de mersul finatelor? Ei bine suntem muzicieni de jazz si stereoptipic nu avem o relatie grozava cu finantele.
(Rasete)
Oricum, am dorit doar sa arat cum abordam noi jazz-ul. O alta dinamica de baza este ca nu facem micro-management in jazz. Sunt unii care fac regie. Dar asta limiteaza posibilitatile artisitice. Daca vin si dictez formatiei ca vreau sa cant asa si vreau muzica intr-o anume directie, fac un salt direct si atat, doar cant… Unu, doi, unu, doi, trei, patru…(Muzica) E oarecum haotic pentru ca imi agresez ideile. Le fortez, “Veniti cu mine in aceasta directie.”
Daca vreau cu adevart muzica sa ajunga acolo, cel mai bun lucru pe care-l pot face e sa ascult. Jazz-ul e stiinta de a asculta. Are mai mult de-a face cu ce pot percepe decat cu ce pot face. Daca vreau muzica sa atinga un anumit nivel de intensitate, primul pas e sa am rabdare, sa ascult ce se petrece si sa extrag din ceea ce se petrece in jur. Cand abordezi asa angrenezi si inspiri pe ceilalti muzicieni, ei iti returneaza mai mult si treptat se intensifica. Priviti. Unu, doi, unul, doi, trei, patru.
(Muzica)
O experienta total diferita atunci cand extrag idei. E mult mai organic, mult mai nuantat. Nu-i necesar sa-mi agresez viziunea.
E important sa simtim momentul aici si acum. Acceptandu-ne unul pe celalalt si permitand creativitatii sa se reverse.
Va multumesc.
