invidiez copacul
Ganduri (ne)insemnate

Invidiez copacul…

invidiez copacul

invidiez copacul

,,…pentru ca atinge cerul, dar nu-l pastreaza” Mark Nepo

De cate ori nu avem senzatia ca ceea ce cuprindem ajunge sa ne apartina, cand de fapt ne scapa atat de usor printre degete?

De cate ori nu am vazut imaginea copilului dependent de mama ca se transforma in mama care nu-si elibereaza copilul?

De cate ori perechi de maini s-au impreunat cu mainile noastre pentru ca in final sa lase loc altor maini?

De cate ori ne-am ingenuncheat libertatea in speranta ca altcineva va sti ce sa faca cu ea?

De cate ori ne-am agatat de cuvintele care s-au rostit despre noi si am inceput sa ne purtam ca atare crezand ca facand pe plac celorlalti, vom ajunge poate sa ne iubim si pe noi?

De cate ori nu am presarat zambetele celorlalti peste singuratatea noastra sperand ca ne vor proteja de ceea ce ne temem sa scoatem la suprafata?

Va spun eu: de nenumarate ori. Pentru ca oricat de constienti am fi de acest fapt, uitam sa-i eliberam pe ceilalti. Uitam ca nu ne apartin. Uitam ca pana si cel mai stralucitor soare lasa loc luminii difuze a lunii. Uitam ca ceilalti vin sa ne inconjoare si ii lasam atat de mult sa ne patrunda, incat ajungem sa fim stapaniti de imaginea lor asupra noastra…Da, uitam sa-i eliberam…si de fiecare data, ne pricepem atat de bine sa o luam de la capat…

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *