De multe ori, pe drumul transformării e nevoie să lăsăm în urmă relații, oameni, prietenii, joburi, case, atașamente, tipare, judecăți, puncte de vedere. Le lăsăm în urmă și se simte ca un doliu, la fel ca în orice alt sfârșit pe care îl trăim în viața noastră.
Însă traseul nu este doar despre ce lăsăm în urmă. Nu este doar despre părțile din noi pe care e nevoie să le șlefuim constant înspre ceea ce devenim și despre bucățile pe care le luăm cu noi, lăsându-le în urmă în același timp.
Ci este mai ales despre ce câștigăm, ce devenim, ce încorporăm după ce lăsăm să se desprindă din noi string-uri uriașe cu tot ceea ce nu suntem. Despre a ne alinia mereu și mereu la adevărul care va desprinde din noi și din jurul nostru tot ceea ce nu este pe frecvența lui.
În toate aceste perioade de tranziție, e important să ne facem întregul proces de doliu. Să plângem tot ceea ce a fost și nu va mai fi la fel. Sau va fi, dar altfel. Sau vom regăsi altădată, în alt fel, în altă parte. Toată lumea interioară care se transformă în altceva. Tot cunoscutul care se transformă într-un necunoscut care ne pare înfricoșător și amenințător până în momentul în care facem primul pas în el. Tot atașamentul față de vechea identitate și neputința de a opri procesul de devenire a noii noastre variante.
Să sărbătorim mereu noile posibilități care apar după ce ne desprindem de vechile alegeri. Să avem mereu în vedere ce devenim. Spațiul nou pe care îl câștigăm în noi înșine, alegerile și posibilitățile pe care le avem din acest spațiu. Asta ne este ancora atunci când trecem prin tranziții mari și, din când în când, ne dorim să ne întoarcem de unde am plecat.
Pe drumul care duce spre înainte, vor fi multe momente când vom simți că ne-am pierdut, că nu mai știm calea și că ar fi mai bine ne întoarcem în zona de confort. E important în acel moment să avem ca ancoră bucuria noilor posibilități care se deschid, a oamenilor pe care îi vom întâlni, influența, atinge cu noua noastră versiune.
Astfel, întregul proces va fi mai mult despre plin decât despre gol, despre viitor decât despre trecut, despre cine suntem decât cine am fost, despre ce alegem de acum înainte să fim, indiferent în ce dureri, suferințe, iluzii, confuzii, separări și judecăți am trăit și ne-am amăgit.
