inainte sa mor as vrea sa
Ganduri (ne)insemnate

Inainte sa mor, as vrea sa…

inainte sa mor as vrea sa

inainte sa mor as vrea sa

Inainte sa mor, as vrea sa…

Iata cele mai importante puncte de suspensie intalnite vreodata. Pentru ca ele pot contine, exprima sau sugera ceea ce poate constitui esenta vietii noastre. Acel lucru care ne umple inima suficient de mult, incat dupa ce-l traim, sa putem fi impacati cu perspectiva mortii.

Asa ca, daca nu ati avut niciodata un raspuns la intrebarea “Ce imi doresc sa fac sau sa fiu inainte sa mor?” astazi va provoc sa intrati in acest proces de cautare si de gasire a scanteii datatoare de sens din viata voastra. Va poate ajuta in acest proces un om, care a transformat o casa parasita intr-un imens spatiu pentru cele mai frumoase vise ale oamenilor, acele vise care, privite din perspectiva unei vieti aflate la final, pot transforma definitiv o viata in curs de desfasurare.

Va invit, cu drag, sa urmariti filmuletul de mai jos si apoi sa ne scrieti, la sectiunea comentarii, despre dorul ultim si definitiv al inimii voastre, acela care va aduce lacrimi de fericire in ochi si adieri de recunostinta in suflet, pentru ca aveti sansa sa traiti o viata pe pamant:

Exista multe feluri in care cei din jurul nostru pot contribui la imbunatatirea vietilor noastre. Nu comunicam cu fiecare vecin, asa ca mare parte din intelepciune nu se transmite, desi impartasim aceleasi spatii publice.

In ultimii ani am cautat cai de-a impartasi mai mult cu vecinii in spatii publice, folosind mijloace simple ca autocolante, şabloane si creta. Aceste proiecte au provenit din intrebari cum ar fi:  Cat platesc vecinii mei pentru apartamentele lor? Cum putem imprumuta lucruri fara sa ne deranjam la ore nepotrivite? Cum putem sa ne impartasim amintirile locurilor pe care le-am abandonat si sa intelegem mai bine comunitatea noastra? Si cum putem impartasi sperantele pentru vitrinele vacante astfel incat comunitatea sa reflecte visurile noastre?

Locuiesc in New Orleans si mi-e drag New Orleans. Sufletul mi-e mangaiat de stejarii giganti ce umbresc indragostitii, betivanii si visatorii de sute de ani si am incredere intr-un oras care are mereu timp pentru muzica. (Rasete) Parca de fiecare data cand cineva stranuta, New Orleans are o parada. (Rasete) Orasul are o arhitectura dintre cele mai frumoase din lume, dar are si printre cele mai multe proprietati abandonate din America.Locuiesc langa aceasta casa si m-am intrebat cum o pot face un loc mai placut pentru vecinii mei si m-am gandit la ceva care mi-a schimbat viata pentru totdeauna.

In 2009, am pierdut pe cineva care mi-a fost foarte drag. O chema Joan, era ca o mama pentru mine, moartea ei a venit brusc si neasteptat. M-am gandit mult la moarte si asta m-a facut sa resimt multa recunostinta pentru timpul pe care l-am avut si mi-a limpezit aspectele care au insemnatate in viata mea in prezent. Ma straduiesc sa mentin aceasta perspectiva in viata de zi cu zi. Simt ca e usor sa te lasi prins in iuresul zilnic si sa uiti ce-i cu adevarat semnificativ pentru tine.

Cu ajutorul unor prieteni vechi si noi am transformat zidul acestei case abandonate intr-o tabla uriasa si am umplut-o cu propozitia incompleta: „Inainte sa mor as vrea sa………………” Orice trecator poate lua o creta si, reflectand asupra vietii, isi poate impartasi propriile aspiratii in spatiu public. Nu stiam la ce sa m-astept din acest experiment, dar a doua zi peretele era plin si continua sa creasca. As dori sa impartasesc cate ceva din ce au scris oamenii pe acest zid:
„Inainte sa mor aş vrea sa fiu judecat pentru piraterie.” (Rasete) „Inainte sa mor doresc sa incalec Linia internaţionala de schimbare a datei.” „Inainte sa mor doresc sa cant pentru milioane.” „Inainte sa mor doresc sa plantez un copac.” „Inainte sa mor doresc sa traiesc autonom.” „Inainte sa mor doresc s-o mai tin in brate inca o data.” „Inainte sa mor doresc sa fiu cavalerul cuiva.” „Inainte sa mor doresc sa fiu eu insumi.”

Acest spatiu neglijat a devenit unul constructiv, sperantele si visurile oamenilor m-au facut sa rad si sa plang, m-au consolat in zilele mele triste. Este ideea de-a sti ca nu esti singur. Este ideea de a-ti intelege vecinii intr-o lumina noua. Este gasirea spatiului pentru reflexie, contemplare si regasirea a ceea ce conteaza pentru noi pe masura ce crestem si ne schimbam.

Am facut asta anul trecut si de atunci am primit sute de mesaje de la oameni pasionati care doreau sa faca un zid in comunitatea lor. Eu si colegii mei de la centrul civic am alcatuit o trusa si acum astfel de ziduri sunt facute peste tot in lume, incluzand Kazakhstan, Africa de Sud, Australia, Argentina s.a.m.d. Impreuna am aratat cat de semnificative pot fi spatiile publice daca ni se ofera ocazia de a ne exprima si impartasi mai mult.

Doua din cele mai valoroase lucruri pe care le avem sunt timpul si relatiile cu alti oameni. In epoca noastra cu tot mai multe preocupari e tot mai important sa gasim cai de a mentine perspectiva si sa ne amintim ca viata e scurta si firava. Moartea e un subiect despre care nu suntem incurajati sa vorbim sau macar sa gandim. Dar am realizat ca pregatirea pentru moarte e un lucru care da multa putere. Gandul la moarte iti clarifica viata.

Spatiile comune pot reflecta mai bine ce e important pentru noi ca indivizi si comunitate. Cu mai multe moduri de a impartasi sperantele, temerile si povestile oamenii ne pot ajuta sa facem locuri mai bune, si sa ducem vieti mai bune. Multumesc!

(Aplauze) Multumesc! (Aplauze)”

Asteptam cu drag comentariile voastre, cu intentia de a scrie, pe baza lor, o continuare a acestui articol.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. Eu gandesc adesea ca am prea multe de facut sa imi permit sa mor sau cel putin asa devreme, atat de multe incat nu le-as putea enumera pur si simplu,ma gandesc insa ca cu toate astea par destul de impacat cu moartea.

    Eu va recomand sa ascultati ceea ce ofera acest titlul : The Band Perry – If I Die Young.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *