eticheta cea de toate zilele
Lucrul important nu este sa stii cine este “eu” sau ce este “eu”.
Nu vei reusi niciodata. Nu exista cuvinte pentru asta. Lucrul important este sa renunti la etichete. Asa cum spun maestrii japonezi Zen:
“Nu cauta adevarul; renunta doar la parerile tale.”
Renunta la teoriile tale; nu cauta adevarul. Adevarul nu este un lucru pe care sa-l cauti. Daca ai inceta sa-ti autoimpui parerile proprii, ai sti.
Si aici se intampla ceva similar. Daca ai renunta la etichetele tale, ai sti. Ce inteleg eu prin eticheta? Orice denumire imaginabila – cu exceptia, poate, a celei de fiinta umana. Eu sunt o fiinta umana. Destul de corect; asta nu spune foarte multe.
Dar cand spui : “Sunt incununat de succes”, e o nebunie. Succesul nu este o parte a lui “eu.” Succesul este ceva care vine si pleaca; azi poate fi aici, iar maine sa dispara. Nu asta este “eu”.
Cand ai spus “Am fost incununat de succes”, te-ai aflat in eroare, te-ai cufundat in intuneric. Te-ai identificat pe tine insuti cu succesul. Ca atunci cand spui: “Sunt un ratat, sunt avocat, sunt om de afaceri.” Stii ce ti se va intampla, daca te identifici cu aceste lucruri? Te vei crampona de ele, iti vei face griji ca s-ar putea ca ele sa se spulbere si, in acel moment, isi face aparitia suferinta.
Vreti un semn ca sunteti adormiti? Iata-l : suferiti. Suferinta este un semn ca nu sunteti conectati la adevar. Suferinta va este data ca sa va puteti deschide ochii catre adevar, ca sa intelegeti ca pe undeva exista ceva fals-asa cum durerea fizica va este data ca sa intelegeti ca pe undeva exista o afectiune sau o boala.
Suferinta arata ca pe undeva exista inselatorie. Suferinta apare cand esti in contradictie cu realitatea. Cand iluziile tale se izbesc de realitate, cand inselatoria ta se confrunta cu adevarul, atunci suferi. Altfel nu exista suferinta.
