Despre paradoxurile vietii si libertatea interioara

despre paradoxurile vietii si libertatea interioaraNu pot spune ca am curajul, pana la aceasta varsta, sa ma declar atotcunoscatoare in ale vietii. Ceea ce pot spune insa despre viata, cu siguranta ca nu voi fi contrazisa de multi dintre voi, este: totul este important si neimportant, imprevizibil si previzibil, inevitabil si evitabil, definitiv si provizoriu, iremediabil si reparabil, fragil si puternic in acelasi timp.

Da, viata este plina de paradoxuri si acceptarea paradoxurilor este cheia spre libertatea interioara.

Suntem singuri in vietile noastre, dar in mod ciudat suntem si parte din vietile altora si altii sunt parte din vietile noastre. Suntem neputinciosi si avem multe capitole ale vietii in care nu putem face nimic, pentru ca depindem de forte mai mari decat noi dar avem in acelasi timp si foarte multa putere, fiind capabili sa construim cam tot ce ne poate trece prin minte intr-o viata de om, de la imperii financiare pana la lucruri plamadite cu forta sufletului si cu puterea iubirii.

In fiecare zi, viata ne pune fata in fata cu atotputernicia si neputinta noastra, cu maretia si nimicnicia noastra, cu importanta si lipsa noastra de importanta, cu modul in care suntem si nu suntem toate acestea la un loc.

Pentru ca am observat ca atunci cand afirmam despre noi sau despre o realitate ca este intr-un anumit mod, in mod implicit ii atribuim si corespondentul de semn opus. Pentru ca exista un punct in care totul este si nu este intr-un anumit fel si in care totul este si intr-un fel si intr-altul iar acesta este un punct de maxima libertate interioara pentru noi.

Depinde doar de perspectiva din care privim lucrurile. Si cu cat ne putem oferi noua insine oportunitatea de a accesa mai multe astfel de perspective, cu atat ne putem imbogati mai mult viata.

Cu atat vom accesa mai mult libertatea interioara din noi, nemaifiind obligati sa ne agatam de o singura varianta care ne pare plauzibila intr-un anumit moment.

Aceeasi realitate, in momentul urmator, ne va aparea dintr-un punct de vedere diferit iar acest lucru ne va oferi o alta perspectiva asupra oricarei situatii.

Desigur, apare acum intrebarea: cum putem sa accesam acest mod de perceptie a realitatii, pastrand in acelasi timp o coerenta a personalitatii noastre si a principiilor dupa care ne conducem viata? Pana unde merge libertatea interioara de a jongla cu diferite puncte de vedere asupra unei situatii? Dincolo de ce limita riscam sa fim perceputi drept neseriosi, instabili sau incoerenti emotional?

Cei care au experimentat aceasta stare de libertate interioara in care le-a fost clar, dintr-o data, ca viata nu este decat un sir lung de paradoxuri si de aparente contradictii care, puse impreuna, au cel mai mare sens posibil, mai stiu un lucru: la un anumit nivel, adevarul nu se afla in niciuna din cele doua extreme, ci intr-un punct dincolo de ele, intr-un loc atat de frumos si de maret care cuprinde tot ceea ce poate exista.

Acolo, in acel loc, avem acces la toate posibilitatile si la dreptul de a alege ceea ce ni se potriveste intr-un anumit moment. Acolo ne putem da dreptul sa fim in toate felurile posibile, sa intoarcem o situatie pe toate fatetele posibile, stiind ca orice situatie poarta in ea samanta tuturor posibilitatilor.

Dupa care, pastrand in suflet constientizarea tuturor oportunitatilor existente, avem libertatea interioara sa putem alege optiunea valabila pentru noi in acel moment si putem decide in ce fel din cele nenumarate disponibile vrem sa ne aratam catre noi insine si catre lume, in viata noastra. Stiind ca oricum, suntem cate putin din toate pentru ca, de fapt, asa este viata iar noi nu suntem altceva decat o parte din ea.