Ganduri (ne)insemnate

Ce ar trebui să fac ca să fiu o persoană spirituală?

Ce înseamnă o persoană spirituală?

Ar trebui să meditez mai mult? Ar trebui să donez bani? Ar trebui să nu mă intereseze banii? Ar trebui să fiu mereu generos? Ar trebui să mă dedic cauzelor nobile? Ar trebui să fiu mai bun? Mai spiritual? Mai iertător? Să-i susțin pe ceilalți? Să mă arăt mai îngăduitor?

Da, poate că ar trebui să facem toate astea. Dacă simțim să le facem și simțim că asta ne sporește bucuria și ridică frecvența la care funcționăm în lume. Dacă o facem însă pentru a demonstra, chiar și în fața propriei persoane, că suntem o persoană spirituală sau o facem pentru că trebuie, atunci motivația nu este autentică.

Dăruirea din minte este condiționată. E important să ne întrebăm: dăruim ca mecanism de coping, doar din nevoia de apreciere? Sau poate dăruim ca să ne distragem atenția de la propriile probleme și frici? Sau dăruim necondiționat, dintr-o inimă plină de iubire, care simte să împărtășească în jur frecvența Iubirii?

Atunci când mergi împotriva stadiului organic în care te afli doar ca să demonstrezi că ești o persoană spirituală, care merită să se încadreze în noua paradigmă, care propovăduiește schimbarea…asta poate duce foarte repede la situații de epuizare. Pentru că a merge împotriva ta duce întotdeauna la asta.

Dacă tu ești în perioada în care trebuie să-ți construiești propria identitate, propriile granițe, în care trebuie să te pui pe tine pe primul loc și în același timp te forțezi să demonstrezi că ceilalți sunt principala ta prioritate pentru că așa face o persoană spirituală, atunci mergi împotriva ta. Dacă, dimpotrivă, ai stat până acum în punctul în care ți-ai văzut de tine, de interesele tale și acum e momentul să te deschizi și să-i susții pe ceilalți, atunci poți face acest lucru dintr-o energie autentică, nu pentru că așa trebuie ca să dai bine și să fii spiritual.

Orice faci, dacă faci din vinovăție sau pentru că așa e frumos și așa se face în lumea spirituală, motivația nu este la înălțimea frumuseții scopului urmărit. Dacă te abuzezi în interior să fii într-un anumit fel, să faci anumite lucruri, să susții o cauză deși nu simți să o faci, pentru că așa dovedești că ești spiritual, atunci energia care te susține nu este autentică.

Autenticitate în spiritualitate

Dacă însă lucrezi cu tine să fii autentic față de tine, să-ți lași inima să ți se deschidă în direcția naturală pentru tine într-un anumit moment, fără să te forțezi, fără să faci prea mult, fără fariseism, fără a demonstra, fără a arăta…atunci poți să îi ajuți pe ceilalți tocmai prin autenticitatea ta.

Nu stă nimeni acolo sus să noteze toate actele de fățărnicie pe care le facem ca să dovedim că suntem spirituali…Așa că mai important decât impresia artistică este autenticitatea. Iar auto-abuzul în numele spiritualității chiar că nu e spiritual deloc.

Dacă te forțezi să fii spiritual și aduni venin interior în tot acest timp pentru că tu ai vrea să faci altceva, atunci toate faptele bune pe care le faci în numele misiunii de a fi spiritual nu își ating scopul de a aduce mai mult Iubire și frumusețe în jur.

Cum se raportează la spiritualitate o persoană spirituală

Pentru că spiritualitatea, dincolo de toate, înseamnă autenticitate, și asta merge mână în mână cu recunoașterea și acceptarea sentimentelor omenești. Nu înseamnă suprimarea lor ci alchimizarea lor, pentru a ne conecta cu energia sufletului nostru.

Spiritualitatea înseamnă și munca de a ne integra umbrele,  dar asta nu înseamnă evitarea lor pentru a demonstra că suntem evoluați. Iar uneori, cel mai bun barometru al unei persoane spirituale este că își permite să fie și ne-spirituală, cu aceeași lejeritate cu care se raportează la viața spirituală. Haideți să ne permitem să fim ne-spirituali, dacă de asta avem nevoie pentru o perioadă.

În esență, în cine suntem cu adevărat, suntem Iubire infinită și e nevoie să ne conectăm cu acest adevăr de fiecare dată când putem. În manifestare, în această dimensiune însă, trecem prin diferite stadii în cadrul cărora ne manifestăm esența în forme diferite.

Indiferent în ce stadiu suntem noi și cei din jurul nostru, e important ca ceea ce facem să facem cu toată inima. Este lucrul care ne împuternicește într-un anumit moment și îi inspiră pe ceilalți prin autenticitate. Și să nu uităm: Dumnezeu se exprimă prin fiecare din noi, așa cum suntem, în fiecare moment.

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. da, spiritualitatea este viitorul lumii, care ca sa fac o rima: prin globalizare va deveni un soare. insa conform unei speculatii personale, la sfarsit chiar si Tatal va deveni mai “rafinat” decat este acum…

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *