Una din cele mai mari răni pe care le manifestăm ca oameni pe Pământ este aceea de a nu ne simți iubiți așa cum am vrea. Și de a crede că e vina altora.
Că persoana iubită nu te iubește cum iubești tu, că prietenul cel mai bun te-a trădat, că nici măcar mama sau tata nu te iubesc așa cum meriți.
Iar uneori toate astea par foarte adevărate. Pentru că nu avem la nivel colectiv energia iubirii întipărită în celule, am învățat să ne deconectăm de la iubire și să refuzăm să o primim, la nivel inconștient.
Există în fiecare dintre noi o parte terorizată să primească Iubirea. Iubirea care te deschide în fața ta astfel încât nu mai ai unde să fugi, care te pune în genunchi din nou și din nou până când rămâne doar ea, măreață și umilă în același timp. Iubirea care arde și transformă toate frecvențele ce nu sunt în acord cu ea.
Acea Iubire pe care ne dorim să o trăim cu toată ființa, dar de care fugim mâncând Pământul atunci când dă cele mai mici semne că se apropie.
Să ne observăm cu atenție și să vedem:
cât de mult putem să susținem această frecvență în corp
cât de mult putem să o găsim peste tot, în viața de zi cu zi, până la cele mai mici interacțiuni
cât de mult putem să primim Iubirea care există deja în viața noastră
cât de mult avem curajul să lăsăm zidurile din jurul inimii să se topească în fiecare zi
cât de mult trăim suspendați într-o așteptare continuă a iubirii care se lasă așteptată tocmai pentru că nu suntem pe recepție, respingând-o la nivel inconștient?
cât de mult suntem atașați de o formă de iubire pe care ne-o dorim cu orice preț și nu primim iubirea disponibilă și prezentă deja în viața noastră?
Când suntem atașați de forma în care ar trebui să primim iubirea, ajungem într-o stare care ne deconectează de la însăși curgerea liberă a iubirii. Iar când ne atașăm de formă, pierdem esența. Și ajungem să respingem cu cea mai mare înverșunare ceea ce ne dorim cel mai mult. Rămânem astfel în afara Iubirii. Prinși în iluzia că nu suntem iubiți.
Însă, pentru fiecare, aceasta deschidere vine cu un cost. Uneori e nevoie să renunțăm, alteori să adăugăm, alteori să tăiem, alteori să extindem. Uneori e nevoie să ne pierdem, alteori să ne regăsim. De cele mai multe ori e nevoie să lăsăm în urmă toate iluziile în care am trăit.
Care este costul pentru a mă deschide să primesc Iubirea? asta e întrebarea pe care o las inimilor voastre astăzi.
