tu in absenta povestilo tale
Ganduri (in)directe

Tu, in absenta povestilor tale

tu in absenta povestilo tale

tu in absenta povestilo tale

Ai deja ceea ce doresti, esti deja ceea ce doresti.

Mai bine de-atat nici ca se poate. Acest lucru reiese ca fiind perfect, fara de cusur. Iar a sustine altceva inseamna sa experimentezi o minciuna. Iti poti oferi aceasta constientizare minunata: constientizarea minciunii si a puterii adevarului, frumusetea a ceea ce exista intr-adevar.

Tu esti povestitorul. Ai devenit povestile pe care ti le-ai spus. Si tu esti ceea ce traieste inainte de fiecare poveste. Fiecare poveste, fiecare lucru este Dumnezeu: realitatea. Se pare ca aceasta decurge din ea insasi si pare ca e viata. Traieste intotdeauna in cadrul povestii, pana cand aceasta se incheie. Din afara, eu paream a fi povestea mea, pana cand intrebarile m-au adus acasa.Imi place aceasta introspectie, este atat de infailibila. Poveste: suferinta. Introspectie: nicio poveste(nicio suferinta). Libertatea e posibila in orice moment.

Cand mintea ti-e clara, e usor sa cedezi sau sa renunti in fata lucrurilor, asa cum sunt ele. Ceea ce oamenii numesc a te preda este de fapt a observa. Constatati ca totul este in perpetua disparitie si ca sarbatorim modul in care totul se intoarce inapoi de unde a venit: din non-existenta, din necreat. Iar din cele din urma predarea inceteaza sa mai fie necesara. Cuvantul presupune ca ar fi ceva, in afara, caruia sa ii cedezi. Dar observa doar ceea ce nu este, ceea ce a plecat, ceea ce nu se poate dovedi c-ar fi existat-un sunet, un nume, o imagine, o voce. Continui sa observi, pana cand in cele din urma nu e nimic in fata caruia sa te predai.

Mintea se preda siesi. Cand nu se afla in razboi cu sine, experimenteaza o lume care este intru totul blanda, mintea binevoitoare proiecteaza o lume binevoitoare. Nu mai poate admite suferinta pe acest pamant, pentru ca a pus capat suferintei din sine. Devine complet necrutatoare, complet iubitoare.

Oamenii intreaba cum pot trai, daca nimic nu are sens, iar eu sunt nimeni. E simplu. Suntem traiti. Nu noi o facem. In absenta unei povesti, ne miscam fara efort, fluid, fara sa opunem rezistenta. Aceasta posibilitate poate fi inspaimantatoare pentru persoanele care cred ca detin controlul. Asadar, cerceteaza-ti gandurile si vezi cum viata isi continua cursul fara tine, ba chiar mult mai bine. Chiar si intr-o lume aflata in aparent colaps, eu vad doar bucurie. Daca ai sti cat de important esti, te-ai farama intr-un miliard de particule si ai fi doar lumina. Orice concept te tine la distanta de aceasta constientizare. Daca ai sti intr-adevar cine esti, fara povestea ta, ar trebui sa fii fara nume, fara limite, extatic-chiar un nebun, nebun de dragoste. E atat de dureros sa traiesti in afara luminii. Nu stiu cum reusesc oamenii s-o faca.

Byron Katie, “Cele o mie de nume ale bucuriei. In armonie cu lucrurile asa cum sunt acestea”, editura Elena Francisc

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

1 comentariu

  1. Gandirea pozitiva atrage lucruri pozitive

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *