Ne putem imagina o lume fara bani? (partea a II-a)

ne putem magina o lume fara bani

Ne-am bucurat sa primim multe pareri legate de articolul “Ne putem imagina o lume fara bani?”

Pareri impartite, asa cum ne asteptam, in care am gasit de toate: de la exuberanta unei vieti fara niciun fel de constrangeri la scepticismul necesar atunci cand e vorba de o schimbare atat de mare in sistemul nostru de convingeri si in modul in care functionam.

Nu am putea sa tragem o concluzie ferma, insa un lucru este cert: existenta versus disparitia banilor este un subiect care preocupa foarte multi oameni si care, pe masura ce-i dam mai multa atentie, da nastere la si mai multe intrebari.

Va prezentam mai jos parerile celor care ne-au scris:

“Da!! Deja imi imaginez o viata mult mai simpla. Cu oameni normali.Fara superbogati finaciar. Fara grija taxelor, facturilor, conturilor…si oricine poate faca asta daca isi doreste un confort psihic cu adevarat,o viata mai aproape de natura, de oameni, animale …sunt sigur de asta …banul creeaza dependenta, corupe, izoleaza !”

“Da!!!!! …se poate si vreau sa cred ca se va intampla asta cat de curand cu putinta ….”

“Acesta este un vis de-al meu de cativa ani. Free trade, o lume fara bani bazata pe schimbul de servicii. banii aduc numai suferinta”

“Cred ca e minunat sa te poti rupe de tot ce este material.  As vrea sa am suficient curaj si putere -poate si mai multa sanatate-ca sa ma rup de acest drog numit ban. La ce folos sa fii bogat, sa manipulezi o lume intreaga daca nu ai un strop de fericire adevarata si un prieten adevarat langa tine.Viata poate fi atat de simpla, dar complicam si distrugem tot.”

“Da, putem sa ne imaginam o lume fara bani; mai greu este de imaginat tranzitia catre aceasta lume. Ar trebui regandite multe alte sisteme pe baza carora functioneaza societatea contemporana, dar mai important, trebuie umblat la sistemul de credinte adanc inradacinat in subconstientul colectiv . Sunt multi cei care schiteaza deja conceptele unei societati fara bani (vezi Miscarea Zeitgeist, Proiectul Venus etc.) dar suntem inca departe de atingerea masei critice de oameni necesari unei schimbari fundamentale de paradigma.”

“Scanteia divina pe care fiecare dintre noi o poarta in interior ne arata ca desi suntem simpli ne indreptam deseori catre nesimplitate si ajungem in fata unei rascruci care indica un drum catre A AVEA si unul catre A FI.

Consider ca ne putem continua traiul in lumea banilor cu o conditie insa, sa putem iesi din acest impas.Cum? Prin simplul fapt de a nu ne mai lasa prada nevoii aproape incontrolabile de a strange, de a acumula, de a colecta, de a avea in cele din urma ceva. Simplitatea comporta obisnuinta disciplinei, a responsabilitatii si a muncii, astfel ca in final sa urmam cursul constantei. O buna gestionare a banilor aduce cu sine multa truda dar si multa bucurie si satisfactie.

Sa traim intr-o lume mai buna inseamna, dupa parerea mea, sa incepem desigur lucrul cu noi insine.Ce inseamna? Sa ne uitam dimineata in oglinda si sa ne intrebam: imi este rusine sau nu de mine, de faptele mele, de actiunile mele, de gandurile mele? Daca da, atunci  ce-mi ramane de facut? Sa stau si sa-mi plang de mila nu este tocmai o solutie. Iesirea din mocirla este grea, istovitoare uneori insa reprezinta drumul catre mai bine, catre liniste, catre idei mai sanatoase (iertarea din ortodoxie). Sa fiu un OM MAI BUN ar putea reprezenta o varianta de slogan.

Daca nu ar mai fi bani am trai din ce am produce fiecare prin puterea mainilor sale. Acest lucru ne directioneaza iar catre o buna organizare, catre echilibru si o atenta gestionare a resurselor. De exemplu: locuiesc cu familia mea (viitorul sot plus parintii lui, 4 adulti, in curand ne vom casatori), casa nu este foarte mare insa are o gradina, daca am cultiva acest pamant, recolta nu ne-ar fi de ajuns pentru un an intreg. Cat despre utilitati, cred ca ne-am descurca fara curent electric (am putea folosi lumina zilei si lumanari, lipsa televizorului  si a internetului ne-ar invita pe noi, femeile, sa redescoperim mestesugurile celor din trecut). Am putea croseta haine de exemplu, insa gecile de iarna de unde ni le-am putea procura? Iar pentru crosetat am avea nevoie de lana, iar asta inseamna oi.

Doamna din clip primeste, datorita muncii sale, cele necesare nu? Dar acesti oameni la care merge sa munceasca produc bani iar cu acesti bani pot cumpara si lucrurile cu care o platesc pe dumneaei.

– Cum ajungi acolo? Cerand oamenilor sa te ia cu autostopul?

– Cand sunt invitata, oamenii imi trimit un bilet.

Acel bilet este cumparat tot cu bani. Sa presupunem ca nu am mai folosi bani. Asta ar insemna fie sa mearga pe jos, fie cu bicicleta (dar daca se strica cum o va repara), fie cu un animal (cal de expemplu, care la randul sau are nevoie de hrana, iar asta inseamna fie sa aiba ogoare, fie sa produca ceva care sa poata fi dat la schimb in vederea achizitionarii de hrana).

Avem nevoie de putine lucruri in viata, am putea sa rasfoim putin filele istoriei si acolo sunt prezentate diferite feluri de adevar: de exemplu cel al evreilor, care au fost nevoiti sa-si lase casele si toate bunurile lor si sa fuga, sa se ascunda, sa incerce sa supravietuiasca. Asadar de ce anume au avut ei nevoie? De credinta, de speranta, de putere de a merge mai departe…haine de firma, dusuri, parfumuri scumpe, machiaj, seriale, concedii in tari straine? Poate inainte de a cunoaste iadul pe pamant, in timpul dezlantuirii a fost doar “Vreau sa traiesc si eu si familia mea”, dupa, cine stie, fiecare cu comoara sa, insa cu siguranta cei care au supravietuit au vazut lucrurile, viata si prioritatile altfel.

Eu va scriu din Germania, am venit aici de curand si voi ramane, nu pentru ca vreau sa scap de Romania sau ca mi-e scarba ci datorita contextului. Observ ca oamenii traiesc diferit de felul cum am fost obisnuita acasa, in familia mea modesta. Acum insa, nu alerg sa-mi cumpar lucruri scumpe, sa am o viata la un alt nivel. Desi viitorul meu sot castiga destul de bine suntem totusi cumpatati in alegeri si recunoscatori pentru ce avem. In urma cu mai bine de un an tatal meu a plecat dintre noi si dupa o lunga depresie am inteles ca omul, in simplitatea si frumusetea lui, pana nu este rapus, imobilizat, la pamant, refuza sa vada, refuza sa aleaga varianta optima pentru sine – sa nu mai sufere. Am studiat si eu psihologia si iata ca in final tot viata, cu tot neprevazutul sau si cu toata durerea, suferinta, mi-a fost mentor in a-mi indeparta valul din fata ochilor.”

“Atata timp cat vedem in bani un simplu instrument…cum ar fi masina de spalat spre exemplu…si nu un scop pentru care te sacrifici permanent, banii nu sunt un pericol.Exista un proverb care spune ca lacomia distruge omenia. Da, se poate trai si fara bani. Atata timp cat esti dispus sa renunti la “inventiile” societatii si accepti un trai simplu, nimic nu te impiedica sa faci asta pentru ca valoarea nu se masoara intotdeauna in bani.”

Multumim Nicu, Lacramioara, Dana, Lina, Ioan, Ina, Loredana, Sofia – utilizatori Damaideparte.ro.