mai avem timp pentru un gest de omenie
Ganduri (in)directe

Mai avem timp pentru un gest de omenie?

mai avem timp pentru un gest de omenie

mai avem timp pentru un gest de omenie

Povestea e cunoscuta: vineri 28 martie o studenta de 20 de ani e calcata de o masina pe trecerea de pietoni din Bld. Kiseleff in Bucuresti si, dupa ce a agonizat jumatate de ora moare in drum spre spital.

O serie de intamplari (faptul ca era prezenta o echipa televiziunii, faptul ca trebuia sa treaca pe acolo coloana oficiala a premierului, faptul ca soferita era o femeie de afaceri bogata) au facut ca din acest accident trist dar oarecum nu diferit de alte mii de accidente care se intampla zilnic in lume sa izbucneasca un caz mediatic fara precedent.

Mii de oameni, cu mai multa sau mai putina cunostinta de cauza si-au dat parerea pe forumuri si bloguri, cu tot feluri de injuraturi si amenintari adresate politiei, soferitei, trecatorilor, reporterilor, Romaniei de azi, premierului(!), summit-ului NATO samd.

Filmuletul care circula pe YouTube este, intr-adevar, destul de socant:

Imaginea a trei politistilor care dirijeaza circulatia, a soferitei care da telefoane, a reporterilor care fac interviiuri, a trecatorilor care se uita si comenteaza, in timp ce fata agonizeaza singura pe coltul strazii nu e ceva care se va sterge usor din mintea unui om, si e de inteles ca oricine s-a gandit ca in locul fetei ar fi putut sa fie fica, sora, iubita sa, sa aiba reactiile emotionale violente pe care le-am citit.

Am invatat de mult sa nu judec pe nimeni, mai ales daca nu am informatii directe, asa ca poate fiecare si-a facut intr-adevar datoria, si poate ceea ce se vede este exact ce trebuia facut, nu stiu.

La un moment dat, nu se putea pretinde ca politia sa nu se mai ocupe de circulatie, ca soferita sa nu-si avertizeze partenerii de afaceri ca va intarzia, ca reporterii sa piarda o ocazie de aur sa faca un scoop de senzatie samd.

Si oricum, experienta ne spune ca daca cineva incompetent incearca sa dea un prim ajutor, sunt mai multe sanse sa faca rau decat sa faca bine. Asa, poate, fiecare nu a facut altceva decat ce era cel mai inteligent in acel moment, si toata aceasta indignare nu are nici un sens…

Asta incerc sa imi spun, rationalizand, dar tot nu reusesc sa imi scot din mintea imaginea acelei fete de pe drum, care se zbatea – singura – intre viata si moarte.

Eu cred ca asta a fost partea care intr-adevar ne-a lovit pe toti: senzatia de indiferenta si parasirea. Daca unul dintre politisti, sau soferita, sau oricine, ar fi fost linga ea s-o tina de mina – chiar daca fara nici un folos – intreaga scena ar fi fost desigur trista si tragica, dar nu ar fi avut impactul emotianal devastator pe care il are.

Cineva s-o tina de mana in timp ce moare. Un gest poate inutil, dar de omenie. Nu a fost.

Si, din cauza asta, mii si mii de oameni au fost promti sa arate cu degetul “monstrii din Bld Kiseleff”, sa semneze petitii, sa acuze indiferenta, nepasare, jungla urbana, orasul salbatic, si mii de alte expresii pe care le-am citit.

Cred ca fiecare dintre acesti oameni s-a simtit un pic mai bun si superior moral vorbind fata de cei care se vad in film. Desigur. Si foarte comod.

Sa o tina “cineva” de mana… hmmm.

Ma intreb – va intreb – in timp ce cititi aceste randuri, daca nu credeti ca este cineva in blocul unde locuiti care ar avea nevoie sa fie tinut de mana. Sau pe strada. Sau oriunde. Nu neaparat sa aiba nevoie de ajutor, nu neaparat nevoie de bani. Pur si simplu de un gest de omenie si compasiune.

Eu, sincer, nu cred ca e nevoie de a cauta prea departe.

Il faceti? Ce va impiedica sa-l faceti? Acum? Nu aveti timp? Sunteti ocupati? Aveti alta treaba? Aveti deja prea multe pe cap? Nu va iese nimic?

Cei care au fost asa de vehementi in a acuza de indiferenta si nepasare pe cei din Bld. Kiseleff, cate gesturi de compasiune sincera au facut in ultima vreme?

Repet, departe de mine ideea de a acuza pe cineva. Nu imi amintesc sa fi facut eu ceva special in acest sens. Si eu sunt ocupat, am treaba, am deja prea multe pe cap, nu am timp de voluntariat sau ceva asemanator, si poate nici eu mi-as pierde timpul cu tinutul de mana. Si oricum, sunt prea multe maini de tinut. Asa, ma ocup de treaba mea.

Isus ne-a spus sa nu ne uitam la paiul din ochiul fratelui, cand nu vedem barna in ochiul nostru. Asa, poate, in loc de a ne descarca constiinta acuzand pe ceilalti de indiferenta si nepasare cu mesaje pline de ura, poate ar fi cazul sa ne uitam la ce facem noi, sa vedem de cate ori nu suntem in stare de a face un mic gest de omenie pentru ca “avem o treaba mai importanta”.

Si poate o sa intelegem ca pe Bld. Kiseleff nu era nici un mostru, si simpli oameni cu treaba. Cu altceva mai important de facut decat a tine de mana o fata care moare. Cu multe altele pe cap si putin timp.

Ca noi.

Bruno Medicina

www.brunomedicina.com

www.businesscoaching.ro

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *