iluzii iluzii partea a II-a
Ganduri (in)directe

Iluzii, iluzii… (Partea a II-a)

iluzii iluzii partea a II-a

iluzii iluzii partea a II-a

Aminteam in articolul trecut despre oamenii care, abandonandu-si toate iluziile, ajung la deznadejde… ajung sa-si considere viata ca fiind complet inutila, sa se simta si sa se comporte ca niste morti vii care se mai afla printre noi doar in virtutea inertiei.

Am cunoscut chiar eu oameni care au pierdut lucruri atat de insemnate pentru ei incat nu si-au mai revenit nici dupa ani de zile (ca de exemplu dupa pierderea fizica a cuiva apropiat, sau doar dupa pierderea iubirii cuiva apropiat). Mi-a fost foarte greu sa accept ca, desi se simt ca si cum lumea intreaga se prabuseste in jurul lor, li se pare fara rost sa faca ceva in legatura cu asta.

Nevoia mea de a-i ajuta, fireasca intr-o anumita masura, m-a facut sa-i rog sa se gandeasca la tot felul de solutii… pe care insa le-au respins imediat, fiind profund convinsi ca nimeni si nimic pe lumea asta nu poate schimba felul in care se simt.

As vrea sa spun ca am toate raspunsurile. Stiu, de exemplu, ca la o asemenea situatie se ajunge traind cu iluzia ca o singura persoana sau un singur lucru poate sa le implineasca nevoile firesti, umane, cum ar fi de exemplu aceea de a da si a oferi dragoste. Dar nu stiu cum as putea sa ajut pe cineva sa depaseasca o asemenea stare.

Nici macar nu par sa auda argumentele rationale, cum ar fi acela ca locul copilului care si-a pierdut viata intr-un accident absurd ar putea fi luat de unul dintre copiii parasiti care cersesc disperati un semn cat de mic ca exista cineva care i-ar putea iubi, sau ca locul omului care a hotarat sa paraseasca definitiv relatia ar putea fi luat de cineva care ar fi in stare sa dea si sa ofere cel putin la fel de mult.

Intrebandu-i pe ei despre ce as putea sa fac, am primit un singur raspuns: “Fii alaturi de mine… si atat!”

Felul meu de a fi alaturi fata de toti cei care simt ca viata lor nu mai are nici un sens este… o poveste. Si nici macar nu sunt sigura ca nu e mai mult decat pot ei sa primeasca.

Regele si inelul

“Se spune ca intr-o zi un rege decise sa il umileasca pe cel mai credincios ministru al sau. L-a chemat si i-a spus:

-Exista un anumit inel pe care doresc sa mi-l aduci. Vreau sa-l port la sarbatoarea imparatiei, ceea ce inseamna ca mai ai 6 luni ca sa-l gasesti.

-Daca exista undeva pe pamant, il voi aduce, maiestate. Dar ce este atat de deosebit la acest inel?

-Are puteri magice: daca un om vesel il priveste, se va intrista; daca un om trist il priveste, se va inveseli.

Regele stia ca un astfel de inel nu exista nicaieri in lume, insa voia sa-l faca pe ministrul sau sa simta gustul umilintei.

Primavara trecu, la fel si vara, iar ministrul inca nu avea nici o idee despre unde ar putea gasi inelul. Cu o noapte inaintea sarbatorii, decise sa faca o plimbare prin cele mai sarace cartiere ale orasului. Trecand pe langa un negustor care incepuse sa-si numere agoniseala zilei pe un covoras invechit, intreba intr-o doara:

-Ai auzit cumva de un inel magic care il face pe cel fericit sa-si uite bucuria si pe cel cu inima franta sa-si uite tristetea?

Spre uimirea sa, batranul negustor lua un inel de aur si grava pe el cateva cuvinte. Cand ministrul citi cuvintele de pe inel, intreaga fata i se lumina intr-un zambet.

-Ei, prietene, zise regele cand incepu sarbatoarea, mi-ai adus inelul dupa care te-am trimis?

Toti ministrii au izbucnit in ras si regele insusi radea cu pofta. Spre surpriza tuturor, ministrul ii intinsese inelul de aur luat de la batranul negustor. De indata ce regele citi inspcriptia, rasul i se stinse de pe chip. Pe el bijutierul gravase patru cuvinte: VA TRECE SI ASTA!”

Poate ca cineva mai intelept decat mine stie mai multe despre cum poate fi lasat in urma sentimentul coplesitor al deznadejdii…

Sper ca din raspunsurile voastre voi avea ceva de invatat, si va multumesc de pe acum.

de Corina Marin

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *