ganduri in saptamana patimilor
Ganduri (in)directe

Ganduri in saptamana patimilor

ganduri in saptamana patimilor

ganduri in saptamana patimilor

O data ce saptamana patimilor a inceput, ma tot intreb daca Dumnezeu si-ar mai trimite Fiul inca o data pe Pamant.

Cum ar reactiona printre politicieni, angajatii grabiti din multinationale, tocurile inalte ale doamnelor de la metrou sau injuraturile din trafic? Cum i-ar privi pe falsii tamaduitori si cum i-ar incuraja pe cei care doresc sa-I urmeze calea? Cum ar opri haosul contradictiilor din fiecare dintre noi si cum ne-ar intoarce spre noi insine? Si mai ales, cum s-ar infatisa inaintea noastra?

Si din nou, ar avea atatea de vindecat…

Mana tamaduitoare ar putea sa ne mangaie din nou nerabdarea, furia, intristarea si ignoranta…iar reactiile noastre ar fi din nou de necuprins… Oare ne-am deschide intr-atat incat sa ne permitem sa fim vindecati sau ne-am inchide din nou sufletele, avand ca fundal pierderea sperantei?

Dintr-un anumit punct de vedere si fara a ne subestima in vreun fel, cred ca noi, oamenii, am face aceleasi greseli. Cu siguranta l-am batjocori, l-am scuipa, l-am critica si l-am trada iar. I-am intoarce spatele si cand am vedea cine este de fapt, ar fi deja prea tarziu…

Sau daca deja este printre noi?

Daca trecem pe langa El in fiecare zi, dar din ignoranta noastra nu ne putem deschide catre mesajele Lui? Daca, in infinita lui rabdare, ne opreste la colt de strada pentru a ne oferi un zamet firesc? Sau daca este batranul caruia ii licaresc ochii a impacare? Sau prietenul care ni se daruieste, dar pe care il criticam adesea? Sau daca s-a gandit ca de data asta sa apara sub cea mai nebanuita forma, sub cea mai intensa mangaiere a soarelui sau sub imbratisarea calda a unei ploi de vara? Oare vom sti vreodata?

Parca am devenit atat de ocupati si de incercanati incat i-am rata si de aceasta data venirea. Iar in momentul in care misterul ar fi fost dezvaluit, am spera ca, poate data viitoare, vom fi mai constienti…

De fapt, saptamana patimilor si acest mic exercitiu de imaginatie pe care vi l-am propus poarta cu sine semnificatia pierderii de sine, iar ciclicitatea acestei sarbatori revine cu scopul de a-L recunoaste pe Iisus din noi si pentru a-i oferi fiintei noastre divine o a doua sansa.

Nu stiu de ce, dar cred ca in cazul in care Iisus ar veni iar pe Pamant, ar alege sa se rastigneasca din nou. Poate ca El stie mai bine decat oricine ca noi, oamenii, avem nevoie de intensitatea repetitiei unei lectii pentru a reusi sa o interiorizam cu adevarat…Sau poate ca ma insel si nimic din cele de mai sus nu ar avea nicio relevanta. La urma urmei, vom putea sti vreodata?

Voi ce parere aveti?

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *