frica de a iubi
Ganduri (in)directe

Frica de a iubi

frica de a iubi

frica de a iubi

Intotdeauna am fost usor de iubit.

Intotdeauna am atras atentia si am fost draga tuturor fara efort. Dumnezeu mi-a dat un chip cu trasaturi dulci, ochi expresivi, par carliontat, voce calda. Usor de placut.

Imi amintesc ce contrast puternic era intre mine si sora mea – ea severa, rece cu necunoscutii, distanta, eu – calda, prietenoasa, gata sa ofer macar un zambet. Babele la tara scuipau in san sa nu ne deoache, de diferite ce eram. Pe mine ma pupau pe amandoi obrajii, cu ea se multumeau sa schimbe doua vorbe. Diferite la exterior, diferite in interior…

In timp ce ea se consuma in iubiri patimase, in care punea tot ce avea, suflet, lacrimi, timp, energie, inima sfasiata si emotii puternice, eu imi vedeam senina de carte si ma lasam iubita. Roiau craii in jurul meu. Asa le zicea tata. Nu ma iubea unul. Ma iubeau doi trei odata. Prietenele mele se amuzau copios pe tema asta.

Nu ma implicam in nicio relatie prea mult. Mi-era egal daca maine va mai fi acolo sau nu. Priveam cu detasare si usor dispret cearcanele adanci ale surorii mele mai mici. Nu intelegeam zbuciumul si zecile de poezii si pagini de jurnale scrise febril! Imi amintesc cum uneori se tinea dupa mine prin toata casa, povestindu-mi incurcatele ite ale iubirilor ei adolescentine!

Abia ma descurcam in toata jungla aia emotionala! Nu intelegeam de ce trebuie sa lupti pentru cineva?!!, nu intelegeam cum adica sa pastrezi pe cineva, iar ca “nu pot respira fara el”, deja depasea puterea mea de intelegere!! Biata copila, acum, cand privesc in urma, imi cer iertare si de la ea, dar si de la toti care s-au indragostit de mine vreodata.

Au trecut niste ani si am inceput sa obosesc sa ma las numai iubita. Am inceput sa ma intreb oare cum este cand iubesti tu. Cum este sa iti bata inima tare, cu emotie, doar pentru ca respira cineva langa tine. Si daca unii oameni adorm rugandu-se sa ii iubeasca si pe ei cineva, eu adormeam rugandu-ma sa imi deschida inima, sa inteleg si eu iubirea. Macar putin cate putin.

Incepeam nu demult un text cu propozitia “Fiecare drum are punctul lui de plecare.” Celor care am mers sau mergem inca pe drumul fricii, le spun sa arunce o privire peste umar si sa identifice punctul de plecare. Vor sti ca l-au identificat dupa durerea resimtita.

Am fost un copil disputat, cand la mama, cand la tata, cand la straini. Cum reuseam sa stau mai mult timp cu cineva, cum se intampla ceva si se schimba totul. Nu mai stiam exact cine e mama, cine e tata si ce vor de la mine… Asa ca am inceput sa ma protejez. Sa pun un gard de protectie mare intre mine si restul lumii. Il si vizualizam, la propriu. M-am simtit in siguranta multi ani asa. Mi-am pastrat numai pentru mine un teritoriu mare, in care sa ma simt ocrotita.

Nu ma simt pregatita inca 100% sa traiesc toata nebunia si valtoarea unei iubiri in care sa ma implic fara rezerve. Stiu cel mai bine cat este de dificil sa renunti la zona de confort. Insa inteleg frica de a iubi. Frica de a te abandona. Frica de a te darui. Frica ca vei fi abandonat, iar si iar. Frica ca lucrurile nu vor ramane asa cum le stii sau cum le vrei. Neincrederea ca cineva te poate iubi cu adevarat, fara conditii si fara margini. Frica de ce va urma. Poate urma un lung sir de frici… Fiecare si le poate nota pe ale sale.

Acum, cand am reusit sa intredeschid usa si sa las iubirea sa curga si prin inima mea, am inteles cat de multe pierdem ramanand prizonierii fricii.

Datoria noastra aici este sa experimentam, sa ne oferim experiente noi tot timpul, sa invatam unul de la celalalt (nu degeaba se spune in biblie ca fierul fier ascute, iara omul pre om). Cand intelegem ca iubindu-l pe celalalt, ne iubim tot pe noi insine, am progresat enorm.

Iubirea, sub toate formele ei, innobileaza, sfinteste, da sens, ne apropie de Dumnezeu. Schimba inimi si destine. Sfarama lacate si usi ruginite. Aduce lumina si hraneste sufletul.

Sa nu ne mai fie frica sa iubim. Sa nu ne mai fie frica sa ne aratam sentimentele. Ce ni se poate intampla cel mai rau? Daca vom avea destula iubire, vom putea ierta si merge mai departe. Sa avem incredere ca a iubi este menirea noastra. Si sa invatam unii de la altii, cu iubire.

de Andreea Dragomir
http://andreeadragomir.blogspot.com

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

11 comentarii

  1. Valeria spune:

    Iubirea este in fiecare moment al vietii altfel. Iubirea poate sa te inalte sau poate sa te doboare, in acelasi context. Depinde de intelepciunea fiecaruia cum o percepe. Eu sunt impacata atunci cand persoana pe care o iubesc este bine. Chiar daca acel bine nu ma implica in mod direct. Iubirea adevarata nu este egoista. Este adevarat ca am invatat acest lucru doar de o vreme, dupa ani de suferinta in care doream cu ardoare sa fiu cat mai mult cu persoana iubita langa mine, nepricepand ca acest lucru este o forma de egoism din partea mea. Acum nu mai doresc nimic altceva decat persoana pe care o iubesc sa fie bine. Ma bucur de fiecare moment pe care il traiesc alaturi de cel pe care il iubesc. Acest mod de a intelege iubirea m-a facut mai umana, mai intelegatoare fata de cei din jurul meu. Chiar daca aparent am pierdut, de fapt am castigat mai multa liniste sufleteasca.

  2. andreea spune:

    Valeria, sunt fericita pentru tine. Ma bucur ca incep sa apara printre noi astfel de oameni. Stiu ca uneori drumul pana la o astfel de intelegere e dificil, insa eu sper ca intr-o buna zi ne vom putea iubi unii pe altii cu adevarat, fara conditii si lupte de supunere.

    Andreea

  3. simona b spune:

    Iubirea nu e Iubire cu adevarat, decat atunci cand e reciproca. Cand nu daruiesti iubire nu simti ca traiesti. Cand nu primesti iubire simti ca se prabuseste totul in jurul tau. Deci ca sa simti ca traiesti cu adevarat trebuie sa iubesti si sa fii iubit!!!!

  4. mioara spune:

    Este adevarat. Exista mai multe feluri de iubire, mai multe forme de a ne arata iubirea si tot atatea moduri de a percepe iubirea celor din jur. Depinde atat de mult de felul in care o spui; soptit, razand, tipand, plangand… dar nu uita, ca tu esti cea care alege modul in care doresti sa auzi aceste cuvinte magice “te iubesc”.

  5. adrian irimciuc spune:

    Andreea, ce bine ar fi sa fie totul roz, sa fie doar iubire. Dar nu vezi cate se intampla in ziua de azi, mai multa ura, mai multa vrajba. Nu stiu cand vom ajunge sa ne intelegem toti bine si sa nu mai fie probleme.

    Trebuie sa traim clipa la intensitate maxima.

    ”Viata e scurta, incalcati regulile, iertati repede, sarutati incet, iubiti cu adevarat, radeti necontrolat, si nu regretati nimic care v-a facut sa zambiti.”

  6. Ce nu stiu dragele mele… este daca ati luat in calcul iubirea interzisa… care te ostoieste si iti place de nu mai poti…

  7. Iubirea, sub toate formele ei, innobileaza, sfinteste, da sens, ne apropie de Dumnezeu. Schimba inimi si destine. Sfarama lacate si usi ruginite. Aduce lumina si hraneste sufletul.

    Adevarat!!

  8. Ce nu am inteles noi in iubire? Ca atunci cand iubim credem ca le oferim ceva celorlalti, pe cand in realitate, intai ne oferim noua insine. Iubirea cere sacrificii. Sa sacrificam cu umilinta ceva de-al nostru, care in realitate este al lui Dumnezeu.

  9. seeman2035 spune:

    Da, iti trebuie curaj sa iubesti, si iti trebuie curaj si mai mare s-o spui. Daca aratam ca iubim ne temem sa nu devenim vulnerabili si sa fim raniti in acest punct senisibil si atat de uman! Mai rau e sa ti se interzica sa iubesti tot din frica de-a nu fi dator cu iubirea reciproca…

  10. Da, e o chestiune de curaj, dar e o calatorie care merita facuta. Chiar si daca suferim, nu vom mai fi niciodata aceiasi oameni dupa o poveste de iubire. Vom fi mai sensibili, mai buni, mai frumosi, mai aproape noi insine.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *