despre vointa divina si vointa mea care sunt una
Oare ce inseamna acest lucru, care ne sperie la prima vedere? “Cum adica, suntem chiar atat de puternici si nu stim sau aceasta formulare este chiar o blasfemie?”ar putea intreba unii dintre noi.
Ei bine, acest lucru nu inseamna ca trebuie sa-mi plec vointa si placerea de a trai in fata vreunei divinitati cuminti si plictisitoare, ci inseamna ca aceasta se inchina vointei mele, de-ndata ce pretind Universului si fac ceea ce vreau cu adevarat, ce ma reprezinta si ma bucura sincer.
Vointa dumnezeiasca este partea lipsita de teama din noi.
Aceasta parte vrea in mod firesc alte lucruri decat aceea desemnata ca fiind egoul inferior si care actioneaza din motive in spatele carora se ascunde intotdeauna o oarecare temere.
Daca actiunea mea porneste din bucuria de a trai si are ca scop sa faca un lucru bun, mie sau altora, dintr-un sentiment de placere si implinire, atunci se manifesta asa-numita “parte dumnezeiasca” din mine.
Daca mobilul actiunii este teama de a pierde, sau dorinta de a intrece pe altii, sau altele asemanatoare, atunci egoul inferior a fost acela care m-a indemnat.
Vointa dumnezeiasca este deci aceea care vrea ca eu sa fac din viata mea paradisul pe Pamant. Daca fac acest lucru, sunt continuu sprijinit si sute, daca nu chiar mii de coincidente mai mici sau mai mari ma ajuta ca fiecare zi sa devina mai buna decat sperasem.
Daca totusi prin puterea vointei mele libere decid sa fiu un bulgare de tristete si imi aranjez viata corespunzator de trist, cu tot felul de lucruri care nu imi fac placere cu adevarat, atunci in acel moment vointa dumnezeiasca si a mea nu coincid si nu voi primi sprijin.
Asa numita vointa dumnezeiasca nu e un handicap. O parte a ei este aceasta voce interioara care ne da indicatii, cand putem cel mai bine si cu cel mai mult succes sa transformam lucrurile in realitate. Sa te simti incorsetat prin asta, nu poate fi decat consecinta unei neintelegeri.
Renuntarea la ego-ul inferior si incredintarea mea fortei divine din interiorul meu nu inseamna nimic altceva decat sa devin un om mai liber de temeri inutile, mai increzator in mine, un om care se recunoaste in totalitate si care traieste ceea ce lui personal ii face cea mai mare placere.
Abia prin trairea paradisului individual pe Pamant suntem transpusi in starea de a contribui efectiv la o lume mai buna.
Caci doar din prea-plin de bucurie si iubire de viata primim inspiratiile potrivite pentru fapte cu adevarat mari. E bine sa aflam cine suntem si ce vrem sincer.
Mai departe, ar trebui sa ne potrivim actiunile cu intuitia si sentimentul de bine. E important sa fim flexibili si sa recunoastem cand este timpul potrivit pentru ceva.
Pentru ca daca fortez obtinerea unor lucruri la timpul nepotrivit, irosesc multa energie. Timpul potrivit il recunosc dupa cat de usor si fluent functioneaza lucrurile.
