la revedere 2007 bun venit 2008
Ganduri (in)directe

La revedere 2007! Bun venit 2008!

la revedere 2007 bun venit 2008

la revedere 2007 bun venit 2008

Despre Pierderi si Cistiguri la sfirsit de an…

Am fost de curind la un workshop care avea drept tema: “Despartirea si munca de doliu”. O tema importanta pentru fiecare dintre noi. Am re-descoperit un lucru pe care-l stiam, ca ORICE Schimbare fizica, sociala, psihica, de locatie, dar absolut ORICE Schimbare poate fi traita ca o Pierdere… Vestea buna e ca orice Pierdere are si un Cistig. Orice Schimbare (de statut, de fiintare in viata noastra) poate fi legata de o Pierdere si de un Cistig.

Si Schimbarile considerate “fericite” (casatoria, cistigul rapid, mutarea intr-o casa mai mare, numirea ca director, plecarea in vacanta, venirea pe lume a unui copil) sint considerare stresante, tocmai pentru ca implica in ele o Pierdere.

Pierdere mai poate insemna si pierderea jucariilor pentru un copil, pierderea idealurilor, pierderea copilariei, pierderea adolescentei, a tineretii, a unui organ, pierderea gindurilor negative, disfunctionala, pierderea unui mod de a fi si a gindi, pierderea credintelor disfunctionale (chiar daca sint negative – cum se spune: “Rau cu rau, dar mai rau fara de rau!”) etc.

Cind nasti un copil cistigi statutul de mama, insa il pierzi pe cel al femeii dinainte… cind inaintezi in functie, pierzi statutul de coleg, pierzi poate si spatiul fizic unde iti desfasurai activitatea pina atunci, cistigi insa mai multa responsabilitate si salariu mai bun.

Omul occidental este obisnuit in genere a vorbi despre Pierdere, numai in conditiile in care are un deces in familie, cind se desparte de vreun partener/partenera, cind iese la pensie… neluind in seama miile de pierderi de zi cu zi… pierderea unui inel poate, pierderea unui zimbet, piederea timpului, piederea statutului social, pierderea increderii in sine, pierderea sanatatii, pierderea stimei de sine sau a imaginii despre propriul corp, pierderea unui gind frumos, pierderea tineretii…

Cind avem un deces in familie, avem o Pierdere, insa in viata noastra isi face loc o alta etapa careia putem sa-i spunem bun venit dupa ce ne-am luat la revedere de la persoana decedata. Cind moare ceva, se naste altceva!

E important sa trecem prin doliu… desi e un proces dureros este foarte necesar si sanatos. Doliul e un fel de rit de trecere care are 3 parti: desprinderea, golul si integrarea in alt sistem.

Aceste trei parti corespund fazelor doliului :

– soc si negare, amortire;
– confuzie, furie, ura, teama, disperare, insecuritate, vulnerabilitate, anxietate, pesimism, tocmeala, depresia;
– acceptarea realitatii, reevaluare si redresare (impacarea, vindecarea, speranta, vederea spre viitor, impacarea cu trecutul, transformarea trecutului).

De multe ori nu prea ne traim pierderile si ne protejam aparent de acea stare de gol si mai ales de durere uitind ca daca nu simtim durerea nu putem simti nici bucuria care va exista in viitor.

Asadar ce v-a adus anul 2007? Eu am pierdut o parte din timpul pe care il aveam in 2006… insa am cistigat contacte sociale.

de CRISTIANA ALEXANDRA LEVITCHI
psiholog clinician – psihoterapeut
www.SensArt.ro

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

2 comentarii

  1. alina spune:

    Va multmesc ca, existati!!!
    Sunt nemaipomenit de binevenite articolele publicate pe site-ul dumneavoastra, in mod special despre cresterea increderii de sine; problema perceptiei lucrurilor negative asupra propriei persoane, frica; teama de tot ceea ce-l inconjoara pe om, teama de a evolua, de a face schimbari (care pot fi in rau sau bine, practic acel risc care-l presupune evolutia omului) pentru el insusi; de cum e vazut de cei din jurul lui, in general, tot ceea ce inseamna propria persoana si conditia de fiinta muritoare… ce nu trebuie sa stagneze din cauza diverselor adversitati de orice natura.
    LA MULTI ANI !!

  2. mihaela motz spune:

    Foarte adevarate/reale asemenea situatii.
    Dar cati dintre noi suntem educati sa facem fata unor schimbari ? Cati dintre noi suntem instruiti sa admitem ca nu putem castiga ceva, daca nu pierdem altceva?
    Poate ca scoala, inca din primele clase, ar trebui sa aiba si asemenea componente educationale. Sunt inutile orele de dirigentie formale, fara rezultat in educatia tineretului. Cineva trebuie sa se ocupe si de schimbarea asta. Oare cine o va face? Si… mai important… oare cand se va face si schimbarea asta?
    Eu una, astept schimbarea sistemului de formare a noii generatii cu foarte mult interes, pentru binele nostru, al tuturor.

Lasă un răspuns

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *