confidente despre vise simple
Ganduri (in)directe

Confidente despre vise simple

confidente despre vise simple

confidente despre vise simple

Cei care ma cunosc bine, stiu ca intotdeauna am tins catre simplitate.

Intotdeauna am asociat simplitatea cu eleganta, cu autenticul, cu demnitatea, cu bucuria de a fi tu insuti, cu bucuria de a trai cu adevarat.

In visele mele cele mai dragi, ma vad traind intr-o casuta de lemn sus pe coama unui munte. In garderoba nu as avea decat cateva perechi de blugi si cateva tricouri, iar pe raftul de la oglinda din baie decat o crema hidratanta de galbenele.

Nu as mai avea in vocabular cuvinte ca si: corporate, organizatie, timing, turnover, buget, program, ore suplimentare, stres, metrou, trafic, feedback si altele… multe altele.

In locul lor ar aparea cuvinte ca: iarba, cer, rasarit, apus, lemne, apa de izvor, poiana, anotimp, rododentroni, ciripit, frig, senin, stanca, clar de luna, magic, stele, brazi, branduse, ceai din plante medicinale, marcaj, urcus, carare…

Cuvinte precum “dimineata” sigur ar suna altfel, cu totul si cu totul altfel… As pronunta “dimineata”… cu bucurie, cu toata fiinta. Stiu, imi veti spune ca sunt plina de viata si ca ma voi plictisi. Poate, dar posibil dupa inca vreo 30 de ani, adica cam tot cati am cheltuit deja pana acum prinsa in vise citadine.

Zi de zi, cand ma imbrac business, cand imi accesorizez “feminin” si “inteligent” tinuta, cand vorbesc intr-un limbaj pe care mama mea l-ar intelege partial, iar bunica deloc…, cand alerg sa prind metroul sau cand putinele oaze de verde le zaresc (de) la fereastra etajului 12 la care lucrez… ei bine, in fiecare astfel de zi aleg sa fiu complicata. Moderna. Sofisticata. Trendy. Tanara profesionista, cu o cariera atat de frumoasa inainte.

Aleg sa traiesc visul citadin, pentru ca nu stiu sa traiesc altfel. Decat in vise, dar acolo totul e permis. Si simplu.

de Andreea Dragomir
andreeadragomir.blogspot.com

Later edit Corina Marin
Cuvintele Andreei mi-au adus aminte de cateva randuri dintr-o poezie a lui Nichita Stanescu, Sunt un om viu:

Sunt un om viu.Nimic din ce-i omenesc nu mi-e strain.Abia am timp sa ma mir ca exist, dar

ma bucur totdeauna ca sunt.

Nu ma realizez deplin niciodata,

pentru ca

am o idee din ce in ce mai buna

despre viata.

Ma cutremura diferenta dintre minesi firul ierbii,dintre mine si lei,

dintre mine si insulele de lumina

ale stelelor.

Dintre mine si numere,

bunaoara intre mine si 2, intre mine si 3.

Am si-un defect un pacat:

iau in serios iarba,

iau in serios leii,

miscarile aproape perfecte ale cerului.

Si-o rana intamplatoare la mana

ma face sa vad prin ea,

ca printr-un ochean,

durerile lumii, razboaiele…

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *