chiar si vulturii au nevoie de un imbold
Ganduri (in)directe

Chiar si vulturii au nevoie de un imbold

chiar si vulturii au nevoie de un imbold

chiar si vulturii au nevoie de un imbold

O poveste frumoasa pe care va invit sa o urmariti si  cu care  sa va hraniti sufletele.

Pentru ca vulturul este simbolul claritatii si al curajului de a capata perspectiva de ansamblu asupra vietii noastre.

Chiar daca uneori aceste daruri au nevoie sa treaca prin botezul indoielii si al fricii, sunt de nepretuit pentru drumul nostru spiritual.

Fie ca aceasta poveste sa va aduca in suflete aceste daruri!

Imboldul
O poveste de David McNally

“Vulturul-mama si-a indreptat cu delicatete copiii catre marginea cuibului. Inima ei tremura de emotie, pentru ca simtea rezistenta pe care cei mici o opuneau incercarilor ei repetate de a-i inghionti sa-si ia zborul.

“De ce oare bucuria zborului trebuie sa inceapa cu teama de cadere?” s-a gandit ea. Aceasta intrebare fara varsta inca nu isi gasise raspunsul pentru ea.

Asa cum era traditia speciei, cuibul se afla pe un varf de stanca. Dedesubt nu se afla nimic altceva decat aer care sa sprijine aripile copiilor ei.

“E posibil ca de data asta sa nu mearga?” s-a intrebat ea. In ciuda fricii, vulturul stia ca sosise timpul. Misiunea de parinte era aproape incheiata. Mai ramanea o singura sarcina. Imboldul.

Si-a luat tot curajul pe care il avea la dispozitie din intelepciunea sa innascuta. Pana cand copiii sai nu-si vor descoperi aripile, le va lipsi scopul in viata. Pana cand nu vor invata sa pluteasca, nu vor intelege ce inseamna privilegiul de a te fi nascut vultur.

Imboldul este cel mai important dar pe care il are de oferit. Este actul de suprema iubire. Si, astfel, a inceput sa-i impinga, pe rand, spre zbor… si ei au zburat.

Uneori avem nevoie sa primim acest imbold, alteori sa il oferim. Poate fi cel mai mare dar pe care l-ai daruit vreodata. Va schimba pentru totdeauna o viata.”

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

2 comentarii

  1. Olivia spune:

    Cu adevarat ne e frica sa le dam drumul,ca sa nu cada si sa se loveasca,ca sa nu intimpine greutati,adica din dragoste prea mare si din atasament.Dar mai tirziu ne va pare rau ca nu stiu sa zboare si vom regreta.deci sa le dam drumul cit nu e prea tirziu.

  2. Marcela Sandu spune:

    Poti sa ii inveti zborul , sa-i incurajezi sa-l incerce si sa nu abandoneze dar , ce pacat, aripile unora sunt fragile si ei nu reusesc. Atunci te tot intrebi ce ai gresit atunci cand expermentai cu ei incat aripile lor nu s-au intarit, sau de ce tu ai curajul sa-i lasi liberi sa zboare dar ei nu-si iau avantul? Poti sa fii tu vultur dar puii tai sa fie o corcitura care poate vor dar nu pot mai mult.

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *