de Georges Colleuil, cercetator, scriitor
Simboluri vindecatoare si terapii alternative
Alaturi de medicina si psihoterapie exista si alte forme de terapii, acele terapii numite naturale, paralele, blande sau alternative.
Chiar daca anumite terapii alternative, cum ar fi de exemplu homeopatia, si-au definit in mod clar campul de lucru pozitionandu-se pe o cale medicală destul de stricta, anumiti medici consacrandu-si viata si munca acestui domeniu (Doctorul Bach), terapia alternativă nu este neaparat o “alternativa” la medicina si psihoterapie, ci o forma de contra cultura separata de comunitate, eretica.
In timp ce acupunctura, fitoterapia sau magnetismul isi trag radacinile din istoria arhaica a umanitatii, numeroase alte terapii alternative se definesc astazi, in cel mai rau caz, ca rupte de medicina si psihoterapie si, in cel mai bun caz la limita puterilor institutionalizate. Terapiile alternative nu ar fi asadar in mod necesar “alternative” fie ele si diferite si nu constituie din punctul meu de vedere o a treia cale total autonoma.
Orice terapie pare a fi perceputa ca alternativa odata ce se separa de formele de gandire impuse de catre dogme, acorda interes omului total, acorda prioritate auto-vindecării si isi fundamenteaza abordarea pe constientizarea cauzelor ascunse ce stau la originea tulburarilor.
Faptul ca foloseste sau nu un remediu nu este esential. Problema consta in ideea ca multiplicarea terapiilor alternative nu favorizeaza convergenta cautarilor. Opozitia feroce pe care terapiile alternative o arata in fata medicinei oficiale este comparabila cu ferocitatea opozitiei de care dau dovada unele fata de celelalte.
Acolo unde o a treia cale ar fi putut hrani speranta unei viziuni globale a omului in privinta sanatatii si terapiei, asistam la o interventie si mai violenta a dogmelor celor mai rigide. Homeopatia, acupunctura, osteopatia au propriile lor probleme teritoriale si sciziunile sunt numeroase in interiorul acelorasi instante, sindicate, ordini sau scoli.
Puriste, functionaliste sau structuraliste, traditionaliste, medicale sau nu, toate se lupta pentru detinerea autoritatii si legitimitatii. Unele remedii alternative au fost descoperite, dezvoltate si aprofundate de catre medici. Bach, Hahnemann erau medici.
Astazi acestea sunt folosite in practica non medicilor care, incepand cu viziunea lor fata de om, au adus un progres real calitatii relationale necesara eficacitatii tratamentelor.
Hipnoza, magnetismul, alchimia, terapia cu cristale au fost dezvoltate de vizionari din afara domeniului medical. Lucrarile lor contribuie la numărul de progrese medicale si stiintifice incontestabile. Mesmer, Paracelsus, Steiner, au hranit cu influenta lor incontestabila psihanaliza, fitoterapia, medicina psihosomatica si multe altele.
O a patra cale: simbolul
Vindecarea cu ajutorul simbolului, metoda pe care o predau cu dragoste de ani buni, nu pretinde sa detina adevarul absolut si nici sa isi institutionalizeze teoria. Ea deschide o alta cale de reflectie mai degraba filosofica: o a patra cale.
Terapiile alternative cauta o pozitie intermediara intre psihoterapie, “vindecarea fara remediu” si medicina traditionala, “vindecarea cu remediu”. Aceasta pozitie ramane insa ancorata intr-un fel sau altul de stiinta de care pretinde a se delimita.
Aceasta a patra cale nu se opune fata de tot ceea ce exista. Ea invita fiecare terapeut, medic, vindecator, cercetator sa se deschida unui limbaj transversal, unui dialog fecund, unei comunicari bogate si inovatoare.
Remediu – efect simbolic – placebo
Orice remediu simbolic neinsotit de o constientizare profunda nu va actiona pe termen lung.
Fiecare constientizare fara remediu risca să fie insuficienta, deoarece simbolul se deplaseaza stimulandu-si uneori propria disparitie.
Remediul simbolic permite eliminarea toxinelor mentale ce sunt asociate unei tulburari. Acesta permite totodata fixarea, ancorarea unei forte de vindecare si degajarea, in cadrul unui proces de eliminare, emotiilor atasate unei tulburari.
Intr-adevar, emotia joaca intotdeauna rolul de cutie de rezonanta a suferintei.
Remediul simbolic nu este nici placebo, nici talisman. El reprezinta adesea suportul de comunicare dintre pacient si terapeut si in acest caz joaca perfect rolul ce i se imputa simbolului dintotdeauna.
Nu este nimic magic in spatele acestui fapt. Efectul placebo este studiat de mult timp. Stim astazi ca eficacitatea unui remediu este in mare parte ( 30%) datorata increderii pacientului si a terapeutului in acest remediu. Un medic care ezita sau care are o incredere limitata in tratamentul ce-l prescrie reduce sansele de reusita si actiunea terapeutica.
Ce este un simbol?
Pentru aceasta, trebuie analizat cuvantul simbol in sensul sau primar.
Intr-un prim sens, simbol inseamna: “a pune/ arunca impreuna” (symballein în vechea greaca).
Acest cuvant era folosit în Grecia Antica, pentru a desemna faptul ca un obiect era taiat in doua parti, fiecare parte apartinand unui alt proprietar pentru a aminti acestora un juramant sau o datorie. Intr-un final, detinatorii transmiteau aceasta parte a obiectului copiilor lor, fixand astfel in memoria timpului un vechi angajament. La momentul necesar, apropiind cele doua parti ale obiectului, persoanele ce le detineau restabileau contactul ca si cand s-ar fi folosit de o parola.
Ei isi aminteau astfel datoria, fie materiala, fie spirituala, sau se recunosteau ca apartinand aceleiasi familii, comunitati sau scoli. Astfel, cuvântul simbol desemnează o bucata de “quelque chose” (ceva) ce pastra memoria timpului, reprezenta un intreg… Un fragment de unitate…
Asadar, simbolul repara. El materializeaza legatura necesara joncțiunii dintre doua lumi separate sau mai bine spus intre doua parti smulse unei lumi nimicite.
Lucrand simbolul constatam o amputare, incercam sa realizam o grefa, reducem o fractura.
Simbolul unifica. El permite ca universuri diferite sa comunice intre ele. El reprezinta o pasarela.A inscrie sau reinscrie simbolul in propria viata ajuta la a iesi din fatalitatea unui simptom.
Lucrul terapeutic consta in favorizarea caii simbolului cu scopul de a dezactiva calea simptomului. Astfel de efecte le gasim si in analiza viselor sau practica art terapiei.
Asadar, sa jucam calea simbolului, sa ne interesam de religiile lumii, sa construim un pod intre arta primitiva si cea contemporana, sa privim in ograda astrologiei, a limbajului numerelor, sa dam atentie arcanelor de Tarot, runelor scandinave, dansului, blazoanelor, Yi Ching-ului, etc.
Nu confundam noi oare simbolul si simptomul? Simptomul nu este el oare un sub simbol care treneaza avand doar energia necesara pentru a se manifesta in corp sau in structurile mentale si emotionale ( depresie ) si insuficienta energie pentru a se putea inscrie in planul spiritual ca simbol incarcat de sens?
Ranile imprimate in corpul sau in spiritul nostru sunt semnalele de alarma ce indica un dezechilibru. Eu le numesc “semne simbolice”. Ele reprezintă o urma, nu un simbol. Putem vorbi de simbol atunci cand prezenta acestor rani este inscrisa cu litere semnificative pe cerul sinelui personal, rezultat al privirii constiente ce le-a fost acordata.
George Colleuil va veni in Romania in luna aprilie 2015. Va sustine o conferinta despre “Functiile educative şi terapeutice ale simbolului in RAP”, în data de 2 aprilie, la Universitatea “Spiru Haret” si un workshop desfasurat intre 3 si 5 aprilie la Hotelul Golden Tulip (despre care puteţi afla mai multe detalii aici. )
Referentialul Arhetipurilor Personale reinterpreteaza simbolic arhetipurile ilustrate in arcanele Tarotului de Marsilia si cu ajutorul instrumentelor specifice psihologiei, mitologiei, numerologiei si alchimiei le converteste intr-o fascinanta metoda de explorare a sufletului uman. La ora actuala, această metoda este practicata cu success de catre mii de specialisti din tari precum Franta, Belgia, Elvetia, Maroc, Spania, Italia, Canada si mai nou, Romania, gasindu-si locul in domeniul psihoterapiei, al coaching-ului si al resurselor umane.
Miraculos – alta Marie cu o alta palarie…sau din povesti si folclor cum sa gasim ceva evident de a ne schimba modul de perceptie a realitatii imbatandu-ne cu apa rece si vorbe frumoase spuse mestesugit de un bun povestitor. Cursul este probabil extraordinar de fascinant si Maestrul foarte carismatic si bogat. Din cele mai vechi timpuri povestitorii au insufletit imaginatia ascultatorilor, care au ajuns sa creada ceea ce era o poveste … dar fiecare poveste pleaca de o nevoie sau de la o virtute sau o forma de adevar. A Maestrului de a isi castiga astfel existenta si a publicului spectator si contribuabil la a ii asculta povestile si de traii un falanser, considerandu-se mai speciali fata de restul, mai motivati a ignora realitatea inconjuratoare. Apoi se vor vaita ca sunt neintelesi si vor continua fie sa devina la randul lor Maestrii contra cost bineninteles …fie manipulati pe termen lung sau pana va apare un alt povestitor cu alte povesti si alte Maestrii contra cost. Atata timp cat nu deranjeaza religiile, medicina alopata si lumea finantelor cat si nu creeaza si trezeste constiinte – e perfect. Se incadreaza in ceea ce este nevoie… adormirea intuitiei si a inteligentei proprii cat si cedarea in exterior a propriilor emotii in a fi manipulate de altcineva dar cu credinta ca asa isi dezvolta aptitudinile si vibratiile pozitive. In plan real suntem organisme vii care pulsam firesc si pozitiv si negativ si din echilibrarea celor doua energii care real ne sunt benefice are loc miscarea, respiratia – mai simplu viata. Orice exces duce la imbolnavire, fizica , mentala, emotionala. Daca s-ar numii povesti pentru adulti de a invata sa isi educe si sa isi constientizeze emotiile pentru a fii sanatosi – sau din invataturile stramosilor ..X ar fi cred mai de bun simt si respect reciproc. Real pentru a ajunge un Maestru adevarat inseamna o lunga ucenicie care se face din anii adolescentei cel mai tarziu si inseamna studiu, studiu, studiu si exercitii si practica – asa cum vedeti la poparele orientale care au pastrat traditiile si chiar dovedesc prin atitudini si fapte ca traiesc conform credintelor si actioneaza ca atare, fiind testati ca sunt nascuti pentru ceea ce fac. Acesti Maestrii adevarati nu sunt bogati, nu isi conditioneaza financiar si nu predau oricui stiinta lor fiind constienti si responsabili de consecinte. Si sunt oameni care muncesc si studiaza toata viata pentru a intelege evolutia umanitatii in timp real dinamic si armonia cu universul viu inconjurator. Si in Romania erau foarte multi care, mare parte se cunosteau intre ei si care erau/sunt pastratori de stiinte si traditii ale sanatatii oamenilor,vietatilor si locurilor. Stiinta lor se preda mai mult oral pentru a nu ajunge la cine nu trebuie. O mare parte a fost preluata si folosita in manastiri deoarece au fost chemati sa ajute si din spusele si leacurile lor, calugarii sau calugaritele au scris si au invatat. Astfel o parte din stiinta locurilor s-a pastrat la manastiri ,dar ea nu apartine unei religii ci apartine vietii in ansamblul ei. Asa cum observati este un razboi declarat medicinei traditionale care vindeca sigur, eficient si mai ales ieftin si la indemama oricui cu putina atentie si pricepere. Dar nu este rentabil si nu creaza dependenta. Creeaza doar sentimentele de constiinta si respect fata de viata in toate formele de manifestare cat si curiozitatea de a studia si a intelege fenomenele incojuratoare. Deci oameni independenti, constienti, sanatosi, echilibrati si nemanipulabili. La cate povesti romanesti avem, ar trebui sa ne lansam cat mai multi maestrii specializati in a le spune si cred ca sunt mult mai eficiente decat ale lor- neamul acesta romanesc avand sansa unui perpetuu multiculturalism si adunator de mare intelepciune de la toate neamurile ramanad el insusi. Suntem totusi oricat ne-au negat unii – dar dovezile tasnesc din pamant, cel mai vechi neam european – parintele baza al celorlalte inclusiv al culturilor si traditiilor lingvistice si mestesugaresti… Inainte de ai asculta pe altii ar trebui sa ne ne apreciem si sa ne cautam pe noi si propriile valori autentice. Daca ne studiem istoria si traditiile si folclorul si basmele, legendele, proverbele si zicatorile – vom regasi adevarul despre noi. Cu respect.