Dezvoltare personala

Viata intre Nimic nu ma sustine si Totul ma sustine

viata-intre-nimic-nu-ma-sustine-si-totul-ma-sustine

viata intre nimic nu ma sustine si totul ma sustine

Acestea sunt cele doua ganduri cu care, pe parcursul zilei, alcatuim sandwich-ul vietii noastre. Traim zilnic intre singuratate si comuniune, intre certitudinea ca suntem iremediabil de singuri si revelatia ca fiecare celula din noi si fiecare particula din Univers lucreaza in favoarea noastra. La asta m-am gandit si eu astazi, cand am citit urmatoarele randuri:

Ai simtit vreodata ca, cu cat cauti mai tare iubirea, cu atat ea pare sa te ocoleasca mai mult? Sau ca, tot cautand aprobarea, incepi sa te simti nesigur?

Daca da, afla ca e un motiv. Si anume, cautarea iubirii si a aprobarii reprezinta un drum sigur in a pierde constientizarea ambelor. Poti sa pierzi constientizarea iubirii, dar niciodata iubirea insasi. Iubirea este ceea ce suntem. Deci, daca iubirea este ceea ce suntem, de ce o cautam din rasputeri, de multe ori fara rezultate? Doar din cauza a ceea ce gandim – a gandurilor pe care le avem si care nu sunt adevarate.

Ce gandim cand cautam iubirea, aprobarea si aprecierea? Gandim ca iubirea si aprecierea altora reprezinta temelia oricarui lucru bun din lume. Gandim ca, tot cautand idila, gasim iubire, un partener de sex, o relatie de lunga durata, casatoria, familia.

Si mai gandim ca incercarea de a impresiona societatea-incercarea de a castiga admiratia oamenilor vizati-reprezinta cea mai buna solutie in a aduce faima, bunastare si satisfactie in vietile noastre.

Gandim asadar ca daca reusim in aceasta cautare, suntem ca acasa: in siguranta, la caldura si apreciati. Si daca esuam? Suntem fara adapost, afara in frig, pierduti in multime, neobservati, singuri si uitati.

Daca asta este miza, nu e de mirare ca aceasta cautare poate fi atat de inspaimantatoare si devoratoare. Nu e de mirare ca un compliment poate sa-ti infrumuseteze ziua, in timp ce un cuvant dur poate sa o strice.

Fricile noastre cele mai adanci rar ies la suprafata. Sunt putini cei care gandesc ca sunt in situatia sa esueze in societate si sa dispara. In schimb, mii de ganduri apar toata ziua: “M-a observat?”,”De ce nu mi-a zambit?” Am facut oare impresie buna? “De ce nu m-a sunat inapoi?” “Arat bine?” “Trebuia sa fi spus asta?” “Ce cred ei acum despre mine?”

Monitorizam constant sa vedem daca pierdem sau castigam teren in marea miza a aprobarii. Aceste ganduri pasagere sunt rar observate sau cercetate si totusi pun in miscare sute de strategii, gandite pentru a castiga favoarea si admiratia sau pur si simplu doar pentru a multumi. Credinta neexprimata e ca daca oamenii nu te aproba, nu ai valoare.

Ironia e ca lupta pentru castigarea iubirii si a aprobarii face foarte dificila experimentarea lor. Cei care cauta la nesfarsit aprobarea nu-si dau seama ca sunt iubiti si sustinuti nu datorita, ci in ciuda eforturilor lor. Iar cu cat cauta mai incordat, cu atat e mai putin probabil ca ei sa observe.

Cum ajungem in aceasta situatie delicata? Vom vedea cum gandurile adesea neobservate, pe care cei mai multi dintre noi le impartasesc, ne conduc spre a avea nevoie, a vrea, a tanji, a ajunge la ceea ce deja avem. Gandurile din spatele unui obisnuit atac de anxietate de la ora 3 noaptea reprezinta un bun inceput.

Gandul de la 3 noaptea: Nimic nu ma sustine

Deodata te trezesti in mijlocul noptii, arunci o privire la ceas si-ti doresti sa fi dormit in continuare. Un gand apare: “Ce se va intampla oare cu mine? Traiesc intr-o lume rece si nepasatoare. Nu stiu ce sa fac.” Aceste ganduri au fost declansate de o reclama cu fonduri mutuale pe care ai vazut-o aseara, dar nu-ti dai seama de asta. Si urmatoarele vin de la o banda motivationala pe jumatate amintita : Nu exista nicio garantie in aceasta lume si in aceasta viata. Nimic nu o sa se intample daca tu nu faci sa se intample.”

Gandul acesta ofera un mic impuls urmat de o mare dezamagire, intrucat nu iti dai seama ca increderea in sine nu a functionat atat de bine pentru tine. “Am nevoie de atat de multe in viata. Si am atat de putine resurse sa le obtin. Abilitatile mele de supravietuire nu sunt grozave, si practic eu ma prefac. Sunt neajutorat si singur.”

Gandul urmator aduce putina speranta: “Daca familia si prietenii m-ar iubi mai mult, daca macar o persoana m-ar iubi cu adevarat, daca seful meu ar crede intr-adevar in mine, atunci nu as mai fi atat de anxios si m-as putea baza pe faptul ca ii pasa cuiva.”

Gandul “nimic nu ma sustine daca nu fac eforturi” e chiar una dintre acele credinte necercetate si adesea neobservate care genereaza nevoia de iubire si aprobare. Hai sa ne oprim putin si sa exploram opusul.

Verificarea realitatii la lumina zilei: totul ma sustine in viata mea

Stii ce-ti sustine tie existenta chiar acum?

Abordand doar superficial acest lucru, sa presupunem ca ai luat micul dejun, te-ai asezat pe scaunul tau preferat si ai luat in mana aceasta carte. Ceafa si umerii iti sustin capul. Oasele si muschii pieptului tau iti sustin respiratia. Podeaua sustine scaunul tau. Pamantul sustine cladirea in care locuiesti. Diferitele stele si planete tin Pamantul in orbita sa. Afara, pe sub fereasta ta trece un om cu cainele sau. Poti sa fii sigur ca el nu joaca un rol in sustinerea ta? Poate ca lucreaza zi de zi intr-un mic birou cu paravan, indosariind documente pentru compania de electricitate care face ca luminile tale sa se aprinda.

Dintre toti oamenii pe care-i vezi pe strada si nenumaratele maini si ochi care lucreaza nevazuti in spatele scenei, poti fi sigur ca nu e macar unul care sa sustina existenta ta?

Se pune aceeasi intrebare si generatiilor de stramosi care au fost inaintea ta si diverselor plante si animale care au avut ceva de-a face cu micul tau dejun. Cat de multe coincidente improbabile iti permit sa fii aici!

Ca sa explorezi acest lucru un timp, uita-te in jurul tau sa vezi daca exista ceva despre care sa spui cu siguranta ca nu joaca un rol in sustinerea ta. Acum uita-te iar la gandul ce ti-a venit la 3 noaptea: “Nimic nu ma sustine in eforturile mele.” N-ar fi mai corect sa spui in acest moment ”Totul ma sustine fara eforturile mele”? Dovada este ca, uitandu-te la tine, cum stai pe scaunul tau, nefacand nimic, descoperi ca, de fapt, esti pe deplin sustinut.

Totul te sustine, fie ca observi sau nu, fie ca te gandesti la asta sau nu, fie ca intelegi sau nu, fie ca iti place sau nu, fie ca esti vesel sau trist, adormit sau treaz, motivat sau nemotivat. Pur si simplu, te sustine fara sa-ti ceara nimic in schimb.

Chiar acum, cand stai pe scaunul tau, in timp ce respiri, da-ti seama ca nu tu faci respiratia, tie ti se intampla asta. Nici nu trebuie sa fii constient de lucrul asta, nici nu trebuie sa-ti amintesti sa respiri, deoarece chiar si respiratia e sustinuta.

Oricat de complicate si complexe ar fi cerintele tale pentru existenta, toate sunt indeplinite. In acest moment nu ai nevoie de nimic, nu trebuie sa faci nimic. Da-ti seama cum este cand intelegi acest gand.”

 “Am nevoie de iubirea ta – Sa fie oare adevarat?”, Byron Katie, Editura Elena Francisc

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *