stiluri de parenting diferite cum ne crestem copilul
Cu totii putem cadea de acord asupra faptului ca a fi parinte nu este cea mai usoara sarcina din lume.
Insa ce ne facem in momentul in care noi, parintii, nu reusim sa cadem de acord asupra modalitatii de a ne educa copilul?
Felul in care ne crestem copiii este influentat de experientele personale din copilarie si de felul in care am fost crescuti de parintii nostri. In cazul in care nu am crescut intr-un mediu asemanator cu cel al partenerului nostru, este posibil sa avem viziuni diferite asupra vietii.
O modalitate asertiva de a solutiona aceasta problema este de a descoperi care este stilul fiecaruia de parenting.
Identificarea stilului de parenting
Psihologia sustine ca exista 3 stiluri principale de parenting. Cu toate acestea, este important sa intelegem ca fiecare parinte detine o modalitate unica de a interactiona cu copilul sau. Desi este posibil sa nu ne regasim in totalitate in niciunul dintre cele 3 stiluri de parenting, putem observa care dintre ele predomina in cazul nostru.
1. Parintii autoritari.
Parintii autoritari au tendinta de a-si controla copiii. Ei sunt adeptii regulilor stricte, insa este posibil ca in anumite momente copiii sa nu inteleaga de ce ar trebui sa urmeze regulile.
Astfel, parintii pot recurge mai degraba la pedeapsa decat la incurajarea unui anumit tip de comportament.
Acest stil de parenting este eficient doar pe termen scurt deoarece copiii nu vor reusi sa-si invete lectiile.
2. Parintii permisivi.
Acesti parinti le permit copiilor lor sa aiba control asupra propriei vieti. Adesea le este destul de greu sa stabileasca granite sau reguli pentru copiii lor. Este posibil sa le permita copiilor sa faca anumite alegeri pentru care cei mici nu pot fi responsabili in totalitate.
Parintii permisivi le pot da voie copiilor sa continue sa aiba un comportament negativ chiar daca aceasta este daunator.
3. Parintii democratici.
Parintii democratici reprezinta punctul de mijloc al celorlalte doua stiluri de parenting. Parintii indeplinesc asteptarile copiilor intr-o modalitate iubitoare. Accentul va fi pus pe stimularea pozitiva a celui mic, iar pedeapsa vine ca o oprtunitate care i se ofera copilului pentru a invata din greseala sa.
Nu exista stiluri de parenting corecte sau gresite!
Parintii ar trebui sa se intrebe cum pot actiona ei ca o echipa. Din moment ce stilul tau de parenting este diferit de cel al partenerului tau, este important sa discutati mai multe aspecte si sa gasiti un punct comun al acestora. Altfel, copilul poate deveni destul de confuz si nu va sti cum sa actioneze pentru a nu-si supara parintii.
Putem vorbi de un compromis?
O buna relatie de comunicare intre parteneri ii poate ajuta sa caute posibile solutii pentru problemele lor. Un exemplu de exercitiu este ca fiecare partener sa creeze o lista a calitatilor celuilalt ca parinte. Apoi puteti face o alta lista care sa puncteze momentele in care ati fost ineficienti.
Daca descoperiti ca aceeasi strategie da gres, atunci va va fi mult mai usor sa o eliminati sau sa o inlocuiti cu o alta stabilita de comun acord.
Este important ca fiecare partener sa inteleaga ca scopul vostru este sa creati un stil de parenting care sa vi se potriveasca din punct de vedere al intregului cuplu. Relatia dintre parinte si copil este una dintre relatiile cu adevarat bogate in informatie.
Modalitatea in care cuplul abordeaza aceasta relatie il va ajuta pe copil sa-si creeze o imagine a ceea ce poate fi o relatie sanatoasa.
Sa nu uitam ca celui mic ii va fi mult mai usor sa inteleaga regulile sau consecintele nerespectarii acestora daca sunt prezentate intr-o maniera relevanta pentru varsta si experientele sale.
Tu si partenerul tau aveti stiluri de parenting diferite?
Resurse: www.twoofus.org
