spirala constientizarii si dezvoltarea personala

Spirala constientizarii in dezvoltarea personala reprezinta, de fapt, imposibilitatea de a mai deveni vreodata inconstient, din moment ce ai inceput sa constientizezi ce se intampla cu tine.

Nu stiu cum se face ca, pe drumul inspre noi insine, tocmai atunci cand indraznim sa spunem “Lectia asta am invatat-o”, “Lucrul asta n-o sa-l mai fac niciodata”, “Cam stiu eu cum stau lucrurile aici” , viata ne pune fata in fata cu un substrat mai profund al aceleiasi probleme pe care o consideram rezolvata. Si dintr-o data ne trezim, din nou, ca la scoala, in fata clasei, cu lectia neinvatata. A permite Vietii acolo, pe moment, sa ne mai predea inca o data lectia de dezvoltare personala, dintr-un punct de vedere mai profund de aceasta data, pentru ca apoi noi sa o lasam sa se sedimenteze in sufletul nostru, este un act de mare curaj si de smerenie, in acelasi timp.

Am promis ca nu voi mai incerca sa-mi salvez parintii si eram mandra ca reusisem sa fac asta, pana a venit ziua in care mi-am dat seama ca o parte din mine este gata oricand sa faca orice pentru ei, dintr-o imensa dragoste si nevoie de a le apartine . Si atunci a trebuit sa privesc la acea parte din mine gata sa se sacrifice oricand pentru cei dragi si sa-i spun ca o inteleg si ca nu o mai pot ignora, ca stiu ca este acolo si de multe ori imi conduce viata. A trebuit sa inteleg, la nivel profund, cat de mult uit uneori sa imi traiesc propria viata, raportandu-ma prea mult la viata celor dragi mie.

Am crezut ca mi-am invatat lectia compromisului, promitandu-mi ca nu o sa mai fac nimic din ceea ce nu simt sa fac si eram foarte mandra de limitele pe care reuseam sa le trasez in viata mea si de cat de usor spuneam Nu atunci cand simteam sa zic Nu. Pana cand un prieten vechi mi-a cerut un lucru pe care, in conditii normale, nu l-as fi facut, dar pe care m-am vazut obligata sa-l fac, de dragul prieteniei noastre.

Am crezut ca am dobandit un anumit grad de intelepciune si de intelegere a Vietii, pana cand mi-a aparut in cale ceva ce mi s-a parut imposibil de acceptat. Viata a mers mai departe, iar lucruri inacceptabile pentru mine, acum cativa ani, au devenit parte din viata, asa cum trebuia, de fapt, sa fie. Acum ma intreb doar care va fi urmatorul lucru “inacceptabil” pe care il voi intalni in viata mea?

Am crezut ca am trait maximul de fericire in aceasta viata, pana cand mi-a fost dat sa intrezaresc o licarire dintr-o fericire si mai mare, nepalpabila inca, insa existenta. Am crezut ca in suferinta mea se poate sfarsi lumea, pana cand am intalnit pe cineva care suferea cu adevarat si care mi-a aratat ca profunzimile durerii omenesti nici macar nu pot fi banuite.

Am crezut de multe ori, in procesul meu de constientizare si in dezvoltarea personala, ca mai mult de atat nu se poate.

Ca am ajuns sa inteleg atat de multe, sa cuprind in sufletul meu atat de multe, sa percep totul atat de profund, incat nu mai am unde sa merg. Pana cand, in clipa imediat urmatoare arogantei mele, cineva, candva, undeva, mi-a aratat urmatoarea treapta pe care trebuia sa cobor pentru a ajunge in miezul adevarat al lucrurilor.

Aceasta este spirala constientizarii: un proces care nu se termina niciodata.

Uneori e un dar, alteori o povara, depinde de momentul in care suntem in viata noastra. Din cand in cand ne ofera cate o gura de aer, inainte de a ne duce catre urmatorul nivel al profunzimii din noi. Cand pornim in calatoria spiralei, nu stim sigur unde vom ajunge. Putem sti sigur un singur lucru: ne va fi un companion demn de incredere in orice moment al vietii noastre.