Meniu
sa conjugam verbul a trai
Si oricat de indispensabile ar fi cea dintai si cea din urma, stim cu totii ca cea de-a doua este cea care toarce firul actiunilor noastre. Va invit sa luati loc, sa va asezati confortabil sufletul, pentru ca azi vom vorbi din nou despre viata…
Acesta este verbul ,,a trai”. Actiunea lui ar fi inutila fara cel mai personal, abstract si totodata inselator cuvant, fara ,,eu”. Pentru ca ,,eu” poate deveni atat de usor ,,tu, el/ea, noi, voi, ei/ele” incat identificarea cu ceilalti devine o regula gramaticala nescrisa. Astfel ajungem sa facem greseli ,,de viata”, insa noi preferam sa le numim greseli de ortografie si ajungem sa scriem astfel: ,,Eu traieste…/Ele traim…”
Desigur, exista si corectori gramaticali…a lasat viata si Dascali pe acest Pamant…dar e dificil uneori sa credem ca avem nevoie de ajutorul lor si continuam sa rasfoim paginile lectiilor vietii, lasand in urma cate un gol despre care nici nu ne dam seama ca are nevoie sa fie umplut.
Si asa incepem sa adunam pas cu pas cate un regret, intorcandu-ne la capitole mai vechi si sperand ca vom reusi poate sa intelegem candva, cumva, felul in care viata a ales sa fie scrisa sau rostita…Noi traiam…
Privirea de ansamblu a oceanului care se lasa privit, nu a omului care priveste oceanul, dorinta de crestere a calatorului, joaca fetitei care se vede deja mama, dorinta parintelui de a fi bunic, soarele care rasare peste orasul care pare sa fi uitat de existenta lui, repetarea momentelor de sarbatoare ale fiecarui an…Ei/ele vor trai…
Glasul bunicii care nu poate parasi patul, regretul copilului ca a devenit adult, ridurile care tanjesc dupa pielea catifelata de altadata, dorintele nerealizate, petrecerea timpului cu familia sau cu noi insine, toate lucrurile pe care am fi vrut sa le facem, dar nu am avut curajul, timpul, starea, oamenii, contextul pentru a le realiza, dar care puteau fi totusi indeplinite…Eu as fi trait…
Zilele trecute am fost la aniversarea nepotului meu care implinea un an de zile. Atat…un an…Nu stia de ce poarta papion si de ce atat de multa lume s-a adunat in jurul lui, zambind larg si jucandu-se cu artificii…Din cand in cand zambea, ceea ce ma determina sa cred ca pe undeva, stia ce se intampla…
Insa cu siguranta nu era constient de darul vietii, de conjugarea verbului ,,a trai”…
Si atunci am constientizat un lucru:
Suna atat de cliseic…,,cel mai mare dar este viata insasi”, dar intr-un moment de sinceritate, ar trebui totusi sa ne intrebam: ,,cand am multumit ultima oara vietii? Cand am multumit pentru ceea ce sunt acum, pentru sanatatea mea sau pentru omul de langa mine?” Desigur ca putem incepe lucru acesta chiar acum, daca simtim asta cu adevarat.
Si atunci, verbul ,,a trai” se lasa din nou conjugat. De data asta spun: ,,Sa traim!”
Aboneaza-te la newsletter pentru a primi un webinar gratuit
Sunt Mihaela Marinaș. Un spirit vizionar, cu misiunea de a aduce pe Pământ o nouă paradigmă în spiritualitate, relații și business. Catalizator pentru mii de suflete ale căror vieți le-am atins în cei 14 ani de lucru cu oamenii. Am creat și dezvoltat zeci de programe, cursuri, traininguri de evoluție spirituală, relații, Înregistrări Akashice și Înregistrări Akashice pentru business.
Cei care vin cu sufletul deschis spre spațiile conținute prin mine și se află în momentul potrivit în călătoria lor își pot transforma cele mai dureroase și mai ascunse tipare și tot ceea ce îi ținea departe de conexiunea cu Sinele lor real. Oamenii și business-urile care vin în contact cu mine intră într-un proces care le poate readuce Sufletul pe linia reală de destin. Este ceva ce se face prin mine în mod firesc și este darul sufletului meu în această viață.
Echipa care dezvolta acest site va roaga sa nu copiati articole de pe site si sa le publicati la voi pe blog/site/facebook sau in orice alta parte. Daca doriti sa ne ajutati, va rugam sa scrieti articole originale si sa puneti link catre noi, daca ceva din ceea ce scriem v-a inspirat.
