Legea efortului minim in dezvoltarea personala

legea efortului minim in dezvoltarea personala

Cu totii am invatat din cartile de dezvoltare personala din ultimii ani ca, atunci cand ne dorim ceva, trebuie sa ne stabilim un obiectiv si sa depunem efort pentru a ajunge la indeplinirea lui.

Visele au nevoie de dorinta, atentia si energia noastra pentru a se indeplini. Nu vreau in niciun caz sa contrazic aceasta teorie contrara legii efortului minim, care si-a dovedit valabilitatea in multe situatii in viata mea.

Insa astazi vreau sa va vorbesc despre altceva: despre alta perspectiva, venita dintr-un punct de liniste, echilibru si impacare cu noi insine, despre o lege intrinseca a vietii pe care o descopar si o redescopar in fiecare zi in ultimul timp: legea efortului minim.

Aceasta lege a efortului minim ne spune ca atunci cand vine momentul pentru ca ceva sa se intample, acel ceva se intampla de la sine, doar cu efortul nostru minim de a sprijini energia care s-a construit pana atunci si care incepe sa se manifeste in viata noastra. 

Desigur, mintile noastre vor reactiona imediat: “Si cum ramane cu filosofia noastra de viata in care am investit atata energie cum ca putem misca muntii din loc daca ne dorim foarte mult asta, si ca eforturile noastre peste masura depuse intr-o directie isi vor afla rasplata binemeritata intr-o zi?” Cum ramane cu strategia noastra de stabilire a obiectivelor? Cum ramane cu goana noastra dupa succes si cu legile succesului? Cred ca acest mod de a ne raporta la viata este cel care ne-a adus in pragul unei oboseli cronicegeneralizate pe care o observ la cei din jurul meu.

Pentru ca atunci cand ne fortam sa facem ceva suntem contra fluxului si contra vietii. Este cel mai obositor lucru pe care l-am putea face: a continua sa mergem contra curentului doar pentru ca avem nevoie sa bifam un alt obiectiv pe lista noastra.

Cum s-ar traduce, la modul concret, legea efortului minim in viata noastra? Energia uriasa pe care o mobilizam pentru a face un lucru pe care ni-l dorim dar caruia nu i-a sosit timpul ne-ar putea folosi la a face zeci de lucruri aflate de mult in asteptare si al caror moment pentru a intra in viata noastra a venit demult. Doar ca ambitia si incapatanarea cu care am fost invatati sa ne urmarim obiectivele, pentru ca “numai asa putem evolua in aceasta viata”, ne impiedica sa vedem si simtim care ar trebui sa fie cu adevarat obiectivele noastre in acest moment.

Si asa preferam sa mergem pe linia pe care trebuie sa facem adevarate eforturi acrobatice pentru a face lucrurile sa se intample, in loc sa permitem ca legea efortului minim sa actioneze si sa lasam sa se intample ceea ce e nevoie sa apara in viata noastra. Desigur, vom reusi sa ne atingem obiectivul dar probabil ca vom fi atat de obositi incat nici nu vom mai avea puterea sa ne bucuram de rezultatele obtinute.

Paradoxul este ca a actiona asa cum ne spune legea efortului minim  este starea noastra naturala. Insa cu timpul incepem sa opunem rezistenta modului nostru natural de a functiona. Din starea de incordare si de lupta cu noi insine nastem din ce in ce mai multa energie tensionata, destinata apoi a ne sustine obiectivele stabilite cu mintea noastra. Aceasta cursa contra cronometru catre realizare ne departeaza  uneori atat de mult de esenta a ceea ce suntem si stim ca trebuie sa facem, in adancul sufletului nostru, incat ne e din ce in ce mai greu sa ne oprim.

Ce e de facut pentru a aplica legea efortului minim in viata noastra?

Cred ca primul pas este si simplu si greu in acelasi timp: Opreste-te din ceea ce faci si analizeaza-ti goana in care te afli in acest moment in viata ta.

Si apoi, in loc de “Forteaza-te sa-ti indeplinesti obiectivele” as zice: “Asteapta, simte, asculta. Vezi ce se intampla cu tine. Vezi unde merge energiata acum. Si lasa lucrurile sa se intample in acea directie, fara efort, fara dorinte, doar cu disponibilitatea de a sustine cu energia ta ceea ce deja se intampla acolo.”

Daca nu vezi inca directia, opreste-te si nu face nimic. In a nu face nimic se afla uneori cea mai mare putere. Pentru ca din nimic apare adeseori calea care trebuie urmata in momentul imediat urmator, pentru ca pur si simplu i-a sosit timpul. Si atunci ne vom afla in stare de flux, pentru ca vom curge in directia energiei dominante din noi, in momentul de fata. Fara rezistente, fara frustrari, fara senzatia ca “ar fi trebuit de fapt sa fac altceva acum”, ca “directia pe care am apucat nu e cea buna”. Starea de flux este reflectata in legea efortului minim, o stare care iti da sentimentul ca pasii iti sunt binecuvantati de ceva mai mare decat tine. Daca ati simtit macar o data in viata aceasta stare, atunci cu siguranta veti intelege si veti simti ce inseamna legea efortului minim.

V-as intreba, in incheiere, ce credeti despre acest mod de a trai si a actiona asa cum ne cere legea efortului minim? Credeti ca ii putem gasi un loc in viata noastra atat de grabita si ocupata?