Interviul saptamanii: Sa facem cunostinta cu pasiunea Cristinei!

interviul saptamanii sa facem cunostinta cu pasiunea cristinei

Pentru Cristina Mehedinteanu, dragostea trece cu siguranta prin stomac. Si nu doar dragostea, ci viata in sine. N-am intrebat-o insa ce este dragostea, ci cum isi manifesta ea iubirea prin gatit.

Sau cel putin aceasta a fost concluzia mea dupa ce am citit interviul de mai jos. Posesoarea blogului culinar Anason cu Lapte, Cristina ne impartaseste, cu simplitate si naturalete, experientele sale legate de marea ei pasiune: gatitul.

1. Cum ai descoperit pasiunea pentru gatit?

Pasiunea pentru gatit cred ca am avut-o dintotdeauna. De cand eram mica, impreuna cu sora mea, o ajutam pe mama in bucatarie atunci cand ne ruga sau era nevoie si ne facea mare placere. Era un timp pe care il petreceam in familie, invatam si pregateam ceva toate trei. Faceam mai ales prajituri. Nu trecea saptamana sa nu incercam ceva nou. Deci, am mostenit aceasta dragoste pentru mancare si gatit de la mama. Apoi m-au atras mirodeniile foarte mult. Eram fascinata de cum aratau, cum miroseau, cum puteau sa schimbe aroma mancarurilor si cat erau de multe! Dupa insa a trecut un timp indelungat in care chiar nu am mai gatit, foarte rar si cu putin interes. Ma indepartasem de activitatea asta. A fost asa un moment de ratacire. Am redescoperit insa pasiunea odata ce am plecat de acasa si de voie, de nevoie, trebuia sa-mi gatesc eu ca sa mananc si eventual sora mea. Ea mai pe stilul clasic si rapid, eu mai experimentalista si inovatoare ca sa zic asa. Eu fac chestii fancy, asa cum spune sora mea Liudmila. Odata cu blogul insa totul s-a schimbat si a luat avant. Am inceput sa ma concentrez din ce in ce mai mult pe asta, am invatat sa fac si poze, sa aranjez estetic mancarea in farfurie si sa ma joc mai mult. Asta imi place. De doua luni am inceput si un curs de bucatar si acum chiar ca imi petrec mai tot timpul in bucatarie, cea de acasa si cea de la restaurantul unde fac practica momentan.

2. Traim intr-o perioada in care oamenii prefera sa manance pe fuga in loc sa investeasca timp si energie in aceasta activitate. Tu cum reusesti sa impaci gatitul cu alte sarcini pe care le ai de indeplinit intr-o zi?

Nu e doar perioada, dar si lumea in care traim se invarte din ce in ce mai repede, cu un ritm alarmant. Am simtit asta si eu pe pielea mea. Alergam dintr-un loc in altul si avem multe de facut, plus din ce in ce mai multe responsabilitati pe masura ce crestem si nici nu mai stim de ce sa ne apucam mai intai. Am avut si inca am perioade aglomerate in care nu am timp sa gatesc, sunt prea obosita, mi-e lene, da, sunt si eu om si am mancat poate in oras sau am comandat acasa. Nu merita insa si acum nu-mi mai place asa ca fac asta foarte rar. Si din motive financiare, dar si pentru ca m-am obisnuit sa gatesc, imi place sa gatesc acasa si sa mananc ceva ce stiu ce contine si este pe gustul meu. Timp se gaseste, serios. Pentru ce esti pasionat si ce-ti place mereu se gaseste timp. Atunci toate resursele pe care le ai merg in directia aceea, inclusiv creierul te ajuta cu solutii ca sa reusesti. La mine stiu ca asa functioneaza. Retete de reusita nu exista, doar multa munca, vointa si multa multa pasiune. Acum din pacate nu mai am serviciu si recunosc ca am mai mult timp sa gatesc, dar si inainte imi faceam timp seara dupa munca si in weekend mai ales. Este vorba despre fiecare la urma urmei si de prioritati. Unii vor sa faca miscare mai mult si stau in timpul liber cat mai mult in aer liber sau calatoresc. Eu ma simt bine in bucataria mea mica, gatind, citind retete si ascultand muzica. Ma relaxeaza si ma simt fericita. De aceea reusesc sa gatesc timp pentru asta si pe langa ce alte activitati mai am de indeplinit. Daca vrei, orice se poate.

3. Care este cea mai frumoasa amintire pe care o ai in legatura cu gatitul?

Am stat mult si m-am gandit la asta, dar nu am una cea mai frumoasa ci mai multe. Sunt diferite si presupun diferite retete si oameni care au fost cu mine la momentul respectiv cand am gatit pentru ca la asta m-am gandit in special. La acele momente in care am gatit si mancat impreuna cu cineva. Prima amintire care mi-a venit in minte a fost intr-o seara, in Bucuresti, cand am gatit cu mama si sora mamaliga, peste prajit si pulpe de pui cu coriandru prajite in baie de ulei cu muuuult mujdei. Ne era foarte foame si pofta; combinatia letala. Am gatit impreuna, am mancat, am vorbit, am ras, ne-am indulcit si cu un pahar de vin rosu. A fost de vis! Am tinut minte experienta datorita modului in care m-am simtit: fericita, bine, acasa. Nu a contat preparatul in sine ci trairile si oamenii din jurul meu, aici familia, care este cea mai importanta pentru mine. Noi avem o relatie mai mult de surori si nu mama-fiice.

4. Dar cea mai neplacuta (in cazul in care exista)?

Exista, cum sa nu? Nu insa experiente neplacuta in sine, ci acele momente in care am muncit mult pentru un preparat care n-a vrut sa iasa sub nici o forma. Ore petrecute in bucatarie, citit informatii ajutatoare pe net, sunat-o pe mama sa incercat sa remediez greseala si nimic. Au fost experiente enervante, obositoare si dezamagitoare la momentul acela. Acum imi dau seama ca am avut multe de invatat din ele, m-au modelat si m-au motivat sa continui in mod paradoxal. Mai concret, am incercat sa fac intr-o vara, ca alt anotimp nu-mi puteam alege…, o tarta cu golden syrup, care este un sirop de zahar. Nu ma pregatisem deloc din timp, nu facusem multe tarte inainte deci nu eram stapana pe partea asta si era si foarte cald. A trebuit sa fierb mult sirop si sa fac si tarta la cuptor. Siropul n-a iesit, eu am mers cu incapatanare inainte si dupa multe batalii pierdute a iesit ceva tare ca piatra de puteam sa-mi sparg si dintii si capul cu ea. A fost oribil pentru ca n-am putut sa mananc nici macar o bucatica.

5. Crezi ca viata noastra ar fi mai putin “gustoasa” daca nu ar exista “sarea si piperul” anumitor momente? De ce?

Cu siguranta! Desi eu imi doresc o viata mai linistita si calma, fara acele momente savuroase din viata mea, m-as plictisi cu siguranta si nu as simti ca traiesc cu adevarat. Ca in cazul gatitului, tocmai sarea si piperul, si uneori si alte condimente, aduc la viata mancarea, o transforma, o anima, o inveselesc si de aceea ne place si mai mult ceea ce mancam. Ce preparat este acela fara sare si piper? Nimeni nu il degusta cu placere si in viata este la fel. Daca nu avem parte de acele momente care sa ne ia pe sus, sa ne inveseleasca, sa ne faca sa tresarim de emotie, atunci am fi mai tristi. Viata are mai mult gust daca stim sa o asezonam cum trebuie. Mancarea la fel.

6. Ai dori ca pasiunea pentru gatit sa se transforme la un moment dat in cariera ta? De ce?

Momentan imi traiesc visul. De cand nu mai am serviciu, gatesc acasa, mai postez pe blog in timpul zilei si dupa masa ma duc la practica intr-un restaurant unde imi place mie sa ma prefac ca acolo lucrez. Daca as putea fi platita pentru aceste doua activitati ar fi perfect. In domeniu sigur mi-ar placea sa continui si o s-o fac fie ca este vorba doar de blog, gatit acasa si experimentat retete noi pana la adanci batraneti sau un alt vis este sa lucrez intr-un studio foto profesionist din strainatate pe partea de fotografie culinara sau de produs si food styling. Aceste doua activitati se imbina foarte bine si de obicei este nevoie de o persoana pe foto si o alta pe styling, dar eu momentan le fac pe ambele. Mai am multe de invatat desigur si facut pana sa ajung la un nivel avansat, dar important este ca am inceput si imi place. Asta inseamna ca nu o sa renunt usor sau vreodata. Motivul pentru care mi-as dori sa se transforme in ceva mai mult decat un hobby este ca as simti ca n-as mai munci. Este ceva care imi place asa de mult incat nu ma gandesc la asta ca la un serviciu sau ca trebuie. Conteaza mult mentalitatea asta pentru de muncit, muncim toata viata, dar nu facem si ceea ce ne place de cele mai multe ori.

Daca simti nevoia sa mentionezi si alte informatii care nu reies din intrebarile de mai sus, te rugam sa o faci.

Va multumesc pentru ocazia de a raspunde la aceste intrebari si invitatie. Va doresc mult succes si spor in continuare iar pe voi, cititorii, va astept cu mult drag pe blog, unde sa descoperim impreuna magia gatitului acasa si multe retete facute din suflet! Spor si multa bafta la gatit! Va imbratisez. Daca doriti sa aflati ce retete pregateste Cristina, va invitam sa intrati aici si aici. De asemenea, daca interviul v-a “starnit” pofta de a gusta din mancarea pregatita de Cristina, va invitam sa participati la concursul nostru.