Dezvoltare personala

Incercarea de a fi neseriosi

incercarea-de-a-fi-neseriosi

incercarea de a fi neseriosi

Cu privirea fixa si cu mainile pe langa corp, viata ne surprinde adesea in incercarea noastra continua de a o intelege.

Ne prezinta regulile ei mai mult sau mai putin fixe pe care noi alegem daca le vom respecta sau nu.

Insa, exista momente in care simtim nevoia sa ne inghiontim pe la spate unii pe ceilalti si sa radem pe ascuns de dramele noastre transformate in comedii siropoase.

Daca privim viata ca pe un film, atunci cu siguranta nu ne putem opri la un singur gen. Tocmai faptul ca am tastat din greseala “gem” in loc de “gen” imi permite sa afirm ca, uneori, cele mai dramatice momente de dezvoltare personala surprind adesea aspecte amuzante de care ar trebui sa tinem cont.

Incercarea prin care trecem cu totii este aceea de a ne permite sa simtim totalitatea vietii. Realizand acest lucru, vom reusi sa ne agatam mai putin de dramele noastre. Sau chiar vom reusi sa mai stergem din cand in cand propriul contur pe care nu dorim sa-l mai dezbracam: conturul grijilor, conturul victimei, conturul salvatorului sau conturul impovaratului.

Cum ar fi sa ne permitem (acesta este cuvantul!) sa cautam in noi insine incercarea de a fi neseriosi? Sau cum ar fi sa ne dam voie sa fim superficiali sau egoisti fara a ne simti vinovati nici macar o clipa? Pur si simplu, cum ar fi sa ne reamintim ca toate aceste stari sunt cu adevarat firesti pentru fiinta umana si sa ne dam voie efectiv sa le eliberam?

Incercarea pe care v-o propun nu se refera la a nu ne asuma responsabilitatea. Nu. Este doar un moment de respiro pe care mastile noastre serioase si obosite il cer cu insistenta. Este doar o dorinta de a ne relaxa in perioada asta nebuna si aglomerata.

De foarte multe ori, un hohot de ras interior explodeaza in fiinta mea in “momente nepotrivite”: cand este liniste totala intr-o incapere cu multi oameni, cand stau la o coada infernala, cand merg singura pe strada si aparent nu ar exista niciun motiv pentru a rade.

Si nu-mi dau seama daca acest mod de exteriorizare este doar dorinta de a ascunde o tristete cu adevarat profunda a fiintei mele…Insa, cumva, ceva ma determina sa cred ca lucrurile nu sunt deloc atat de serioase pe cat le percepem noi cateodata.

Cu siguranta, fiecare moment ar trebui respectat pentru intensitatea lui. Insa, uneori, luam atitudinea pe care cei din exterior o proiecteaza la adresa noastra. Tocmai de aceea nu ne dam voie sa fim indiferenti, neseriosi, ironici, relaxati, amuza(n)ti…Pentru ca avem impresia ca “nu ni se da voie”…

Astfel, acest articol vorbeste, de fapt, despre incercarea de a fi mai aproape de noi decat de ceilalti. Stim cu totii ca in spatele nasului rosu si a fetei pudrate, clovnul are adesea o poveste trista. Sau ca in spatele unui zambet bland, o pisica abia asteapta sa zgarie. In aceeasi maniera actioneaza si incercarea noastra de a fi neseriosi. In spatele unei posturi rigide, o fata danseaza prin viata in pasi de step. Sau in spatele uniformei sale, un soldat fredoneaza cantece pentru copiii sai.

Nu vom sti niciodata ce se ascunde cu adevarat in spatele etichetelor noastre. Insa, poate ca ar trebui sa ne permitem din cand in cand sa ne exteriorizam asa cum numai noi stim sa o facem. Atunci nu va mai exista incatusare…

Voi va amintiti cand ati fost “neseriosi” ultima oara?

Mihaela Marinas

Mihaela Marinas scrie articole si lucreaza cu oamenii, atat individual cat si in grupuri, din dorinta de a-i insoti pe cei din jur in calatoria catre ceea ce sunt cu adevarat.

S-ar putea să-ți placă și...

Faci un comentariu sau dai un răspuns?

Adresa ta de email nu va fi publicată. Câmpurile obligatorii sunt marcate cu *